Nesupusele: în manualele de istorie se vorbește mai mult de cai decât despre femei

Povestea Luciei Bulandra, care și-a sfidat familia pentru a deveni independentă și a făcut istorie în domeniul teatrului. Povestea Cellei Serghi care a visat să devină scriitoare într-o epocă în care a lucra ca femeie printre cuvinte însemna să fii dactilografă. Povestea Sofiei Nădejde, femeie de carieră într-o epocă în care se considera că locul femeii este la cratiță; este cea care a avut curajul să-l înfrunte pe Titu Maiorescu. Povestea Hertei Muller, singura româncă ce a primit premiul Nobel pentru literatură. Povestea Cristinei Liberis, jurnalista care i-a luat ultimul interviu lui Yaser Aaraft, cel mai important lider palestinian. Povestea Verei Atkins, născută în Galați, care a devenit model pentru personajul Moneypenny din romanele cu James Bond.

Acestea sunt doar câteva dintre poveștile fascinante ale unor femei curajoase și inteligente, pe care le veți afla citind cartea Nesupusele – 100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă.

CINE SUNT „NESUPUSELE“?

Cele cinci scriitoare De Basm ne aduc o sută de poveşti care merită să fie spuse copiilor. Despre modele feminine, despre valori, despre alegeri de viață, despre întrebări. Cum să rămâi într‑un mediu care îți livrează impecabile uniforme? Cum să creezi armonii când partitura lumii pare să‑şi fi scuturat toate notele? Cum să trăieşti cu demnitate când nu mai ai nimic? Cum să aduci poveste şi lumină când ți se iau toate cuvintele? Cum să‑ți spui adevărul când nimeni nu e pregătit să asculte? Și mai ales – cum să‑l asculți?
O sută de poveşti despre femei remarcabile din România. De fapt, tot atâtea rostiri răspicate: „Da, se poate“, „Da, acum şi aici“, „Da, eu“.
Pentru că împlinirea nu se măsoară în cifre, ci în cuvinte de poveste: cât de mult crezi, cât de mult speri, cât de mult faci, cât de mult ai grijă, cât de mult iubeşti.
Cristina Andone

Cristina Andone, Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan și Laura Grunberg adună în primul volum din Nesupusele poveștile unor românce care și-au urmat visurile și care inspiră prin exemplul lor.

Sunt femei din Romania de ieri și de azi, de vârste, profesii, etnii, religii diferite, care au creat, au făcut știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe front, au plecat în lume căutând un trai mai bun pentru cei din jurul lor, au făcut performanțe în sport, au fost deschizătoare de drumuri pentru alte femei. Sunt femei “de succes” în sensul obișnuit al termenului, dar și într-un sens mai generos – în care reușita înseamnă diplomație, adaptare la vremuri, empatie, grija pentru aproape, implicare, discreție, coloană vertebrală, modestie.
Cele 100 de povești, grupate în doua volume, au fost imaginate pornind de la realități documentate. Fiecare poveste este conturată în cuvinte și imagini, fiind însoțită de scurte informații biografice și de un cuvânt-cheie. Prin fiecare poveste imaginată (inspirată din realitate) se pune în evidență o scenă semnificativă din viața acestor femei.

Mi-au plăcut mult aceste povești, mai ales că nu auzisem despre multe dintre aceste femei minunate care au schimbat viața celor din jur prin faptele sau operele lor. Și am aflat o mulțime de detalii interesante chiar și despre personalitățile de care auzisem.

Câteva curiozități

Titu Maiorescu era convins că femeile trebuie să stea acasă, să facă mâncare și să crească copii, iar bărbații să se ocupe de treburile importante ale țării, pentru că ei au creiere mai mari. S-au făcut măsurători, spunea el, și s-a aflat că „din 1.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei.” Nimeni nu îndrăznea să îl contrazică pe Titu, cu atât mai puțin o femeie. Pe atunci, fetele nici nu prea mergeau la școală. Până într-o zi când Sofia (…) a decis să publice într- revistă (Chestiunea femeii) un articol în apărarea femeilor. Dacă ne luăm doar după mărime, i-a replicat ea lui Titu, atunci un hipopotam, care are cu siguranță un creier mai mare ca al omului, e mai deștept decât acesta.

În manualele de istorie se vorbește mai mult de cai decât despre femei și în poveștile pentru copii fetele sunt doar frumoase, iar băieții sunt cei curajoși.