We read to know we are not alone. (William Nicholson)

Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte.

Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus – Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic.

Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul – comunicarea este esențială 

În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea – de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit?

În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta.

Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant – nu încerca să schimbi oamenii.

În povestea Un invidios și un…., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora.

Emil Zotea nu trebuia să-și facă nicio violență pentru a se convinge, convingându-i în același timp pe alții, că este un om cu totul excepțional: o credea sincer.

Învață să spui nu: evenimentelor, ieșirilor, oricărei invitații care nu îți face plăcere. Nu mai ieși de dragul de a ieși.

Ah! Marius ăsta! – care se plictisea oriunde, dar se ducea pretutindeni, târând aproape întotdeauna după el un prieten slab de înger…

Nopți, zile pierdute și atâtea întâmplări regretabile, în care se pomenise antrenat, fără voia lui, numai pentru că nu știuse să le respingă de la început, cu un simplu nu. Își jura să devină mai ferm, mai puțin delicat cu oamenii, chiar dacă, trebuind să se apere, va trebui să-i jignească. (Eroul Herbert)

Destinul suntem noi

Destinul suntem noi. Tot ceea ce ni se întâmplă este pe măsura noastră. Tot ceea ce ni se întâmplă suntem noi… Viața fiecărui om este pecetluită de trăsătura lui de caracter dominantă. (Eroul Herbert)

Când nu ai nici un ideal, te mulțumești cu ceea ce îți aruncă viața în cale

I-a împins unul spre celălalt una din acele iubiri care se numesc fulgerătoare. Ea întruchipa idealul lui de femeie: blondă, fragilă și mai ales pură; ea nu avea încă un ideal în materie de bărbați, deci îi putea place oricare. (Marea pasiune)

Fă-ți viața așa cum crezi tu că e bine pentru tine, nu cum te îndeamnă societatea

Doamna M. nu s-a bucurat de o reputație prea bună în tinerețea ei. Patru bărbați legitimi și în pauza dintre un mariaj și altul, de fiecare dată, una sau două legături, după cum se întâmpla. Este clar că o femeie nu se mărită chiar cu toți bărbații pe care îi cunoaște, nici când aceasta este sincera ei dorință. Aparent, o viață reprobabilă; pentru moraliști, chiar scandaloasă; onestă însă pentru cei care admit succesiunea ca o lege firească și condamnă simultaneitatea. (…) Echilibrată și onestă, era menită pentru o viață liniștită și stabilă, dacă ar fi avut cât de cât vocația martirajului. Dar doamna M. avea o adevărată intoleranță pentru toate suferințele, fie ele cele mai nobile. De aceea, când înceta să se mai simtă bine lângă un bărbat legitim sau nelegitim, îl părăsea, lăsând întotdeauna regrete în urma ei. (Gelozie)

Uneori, bărbații părăsesc femeile cu care sunt fericiți, și rămân cu cele cu care zic că sunt nefericiți

Dar eu văd că bărbații părăsesc femeile cu care sunt fericiți, și rămân cu cele cu care zic că sunt nefericiți…

(Batista roșie)

Spuneam la început că Sidonia are un stil jucăuș, amuzant și ironic, vă dau o mostră aici, din povestea Of, băiețas!!!:

Costin al ei, după o viață sedentară, de care însă nu se plânsese niciodată, se răzvrătise într-o bună zi împotriva ”citadinismului anchilozant” (de unde dracu lua el cuvintele astea noi, în ultima vreme!) declarându-s, totodată, însetat de natură! Mă rog, fie și însetat de natură, dar de ce trebuie s-o caute neapărat tocmai pe un munte, când o puteai găsi și la Grădina botanică și la pădurea Băneasa.

Despre ce este vorba în Doamna cu ochelari negri?

Sunt 14 povestiri care explorează metehnele, viciile, slăbiciunile și orgoliile umane, toate gravitând în jurul ideii de iubire. Sidonia trece prin toate problemele cu care te poți confrunta în dragoste și în viață.

Cine este Sidonia Drăgușanu?

O autoare și jurnalistă din perioada interbelică și postbelică, o scriitoare care, prin operele și articolele ei a reușit să schimbe viețile femeilor din acea epocă. Povestea de viață a Sidoniei este în sine un roman.

Sidonia Drăgușanu s‐a născut la 4 august 1908 în familia Matildei și a lui Leon Drăgușeanu, un respectabil administrator de spital bucureștean. Doar că Matilda, imediat după ce o va naște pe sora Sidoniei, Margareta (Uca), se îndrăgostește destul de curând de generalul Puiu Dumitrescu, divorțând de Leon. Probabil această despărțire le afectează destul de puternic pe cele două fete, Sidonia abordând mai târziu în romanele și scrierile ei ideea iubirii care pălește, a femeilor care suferă, fiind rănite de niște bărbați mult prea ușor „duși de nas” de alte demoazele.

În perioada în care debuta Sidonia, femeile experimentau sexual, exersau libertinajul, se emancipau

Intrarea Sidoniei pe scena lumii literare s-a produs într-o etapă tumultuoasă pentru femei și feminism, aplaudată de marele Eugen Ionescu, care le îndeamnă și le încurajează pe tinerele scriitoare ce pășeau tot mai dârz spre lumina reflectoarelor, să nu se sfiască și să se exprime:

Nu mai avem deci scriitori tineri, dar avem fete, numai fete, şcoli de fete, interioritate de fete, fete amoroase, fete studente. Înainte, fetelor! Să faceţi cultură şi bucătărie! Şi iată bucătăria devenită salon cultural: Erastia Peretz, Anişoara Odeanu, Lucia Demetrius, Yvonne Rossignon, Sidonia Drăguşanu, Marta Rădulescu, Coca Farago, Elena Eftimiu etc. etc.

Am preluat câteva informații despre Sidonia de pe site-ul Hyperliteratura, dar ar trebui să citiți tot articolul despre ea, este fascinantă. Urmează un articol despre Într-o gară mică, tot Sidonia, carte pe care am citit-o dintr-o singură lectură, fără întrerupere.

Cui i se potrivește această carte?

Dacă îți plac Cella Serghi, Mihail Drumeș, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sebastian sau Jane Austen, cartea asta este pentru tine. Dacă vrei să te destinzi, sau să nu te mai simți singur cu probleme tale, ia de citește Doamna cu ochelari negri!

Comments

comments