Dintre toate locurile interesante prin care mă poartă job-ul, locul unde am filmat un videoclip acum câteva săptămâni a fost cel mai cel: am petrecut o zi pe o insulă pustie. Insula se numește Kibinskaya Kosa și face parte dintr-o rezervație naturală a Ucrainei. Este de fapt o peninsulă, o limbă de pământ care cu cât se îndepărtează mai mult de țărm, cu atât se îngustează, astfel încât, când ajunge în largul Mării Negre, are doar câțiva metri lățime. Știți caricaturile și emoticoanele care desemnează o insulă și arată un om cocoțat pe o mogâldeață de pământ, înconjurat de apă? Așa m-am simțit eu: este un sentiment incredibil să stai în mijlocul mării, pe o bucățică de pământ, iar dacă te muți câțiva pași la dreapta sau la stânga ajungi în apă. Pauzele de la filmare au fost pentru mine pauze de lectură și una peste alta, cartea pe care o citeam, Lumea Sofiei, apare și în clip, la început și la sfârșit. O zi pe o insulă pustie Nu petreci o zi pe o insulă pustie fără internet și fără civilizație, fără să te

gândești la anumite lucruri, cum ar fi: Citatul acesta din Byron, care mi-a răsunat în cap pe tot parcursul zilei: There is a pleasure in the pathless woods, There is a rapture on the lonely shore, There is society, where none intrudes, By the deep Sea, and music in its roar: I love not Man the less, but Nature more. există viață și fără net: pe asta o știam, în teorie, dar acum am văzut concret că nu se întâmplă nimic dacă nu-mi verific mailul și rețelele de socializare o zi. Ba chiar mă simt mai relaxată fără să fiu conectată non-stop. Asta m-a inspirat să fac cure de „internet” și să am zile în care închid telefonul și laptopul și mă bucur de ceea ce văd în jur. o insulă pustie chiar e locul perfect…