Mark Twain prin ochii fiicei sale, Susy, care la 13 ani se apucă să îi scrie biografia. Scriitorul este descris cu o simplitate amuzantă și emoționantă iar noi avem ocazia să îl vedem într-o postură umană, cu bune și rele.

Cărțile copilăriei nu se uită niciodată, iar eu nu am uitat cum citeam fascinată cărțile lui Mark Twain: Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur sau Aventurile lui Huckleberry Finn. Autobiografia lui mi-a arătat o altă față a sa: de soț, tată și om trecut prin multe încercări în viață. Dar cel mai mult m-au emoționat pasajele transcrise de el din „biografia” pe care a scris-o fiica sa, Susy, pe când avea 13 ani. De aici aflăm că: unele năzbâtii

ale celebrului Tom Sawyer sunt inspirate de isprăvile autorului, din copilărie Mark Twain „chiulea de la școală tot timpul” fuma excesiv și iubea să joace biliard iubea animalele, în special pisicile, cărora le punea nume amuzante cartea preferată a fiicei sale, dintre cele scrise de el, este ‘Prinț și cerșetor’ Și altele, pe care le aflați citind rândurile de mai jos. :) Când avea 13 ani…

Există persoană care să nu știe în ce zodie e? Măcar în glumă, sau pentru a ne relaxa, toți mai citim horoscopul din când în când. Dar cum a apărut horoscopul? Omul de știință Carl Sagan, autorul cărții „Cosmos”, abordează acest subiect într-o secțiune a cărții. Dintotdeauna m-am întrebat cum am ajuns să credem în astrologie și am aflat informații fascinante despre acest subiect din această carte.

De 2000 de ani ne uităm la stele și încercăm să ghicim cum ne influențează acestea viața de zi cu zi. Dar știați că horoscopul era dedicat inițial doar aristocrației și statului și că o modalitate bună de a dărâma un regim era aceea de a-i prezice căderea? Sau că anumite cuvinte, precum dezastru, își au originea în astrologie? Atât de importantă

era astrologia în viața oamenilor, încât În Evul Mediu oamenii ajunseseră să creadă că planetele erau de vină pentru moarte sau boală. Astfel, aflăm că în Londra anului 1632, 13 oameni au sucombat de planetă, mai mulți decât cei care au murit de cancer.…

„Fata tăcută” - o carte de citit în liniște și cu băgare de seamă. Paginile sale sunt pline de referinţe și revelații despre teologie, muzică, filosofie, cultura pop, ştiinţă și viață, în general.

Tot ce mi-am dorit anul acesta de la sărbătorile de Paște a fost să am parte de liniște și de timp berechet pentru lectură. Zis și făcut, iar Fata tăcută este cartea perfectă pentru starea de liniște după care tânjeam. Paginile sale sunt pline de referinţe și revelații despre teologie, muzică, filosofie, cultura pop, ştiinţă și viață, în general. O recomand,

este în primul rând o sursă foarte bună de informații și curiozități. Este pentru prima oară când citesc ceva de acest autor, și cu siguranță voi căuta să mai citesc și altceva de la el. Peter Høeg este din Copenhaga și…

Câteva fragmente despre relațiile de dragoste ale unor artiste precum Frida Kahlo, Virginia Woolf & Anais Nin. Cu detalii picante și tot tacâmul.

Știai că Virginia Woolf a scris pentru Vogue? Ba mai mult, că a avut o aventură cu redactoarea - șefă de atunci, Vita Sackville - West? Sau că Frida Kahlo și partenerul său, Diego Rivera erau considerați „frumoasa și bestia”? Am aflat poveștile de dragoste a unor cupluri creative, din cartea Cealaltă jumătate -

creativitate și relații intime și am extras cele mai interesante fragmente despre câteva personaje creative celebre. Virginia Woolf & Vita Sackville - West Până la sfârșitul anului 1925, Virginia își declarase dragostea, iar cele două au început o prietenie de suflet, despre care Vita credea că…

M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, 'Ploaie în luna lui Marte'. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din 'Ordinea cuvintelor' este citit și răsfoit de sute de ori.

Ploaie în luna lui Marte, Nichita Stănescu Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi:

oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească niciodată-acea lună-a lui Marte. M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, Ploaie în luna lui Marte. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din Ordinea cuvintelor este citit și răsfoit de sute de ori. https://youtu.be/VcbU2cj3Acg

New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum.

De Roberto Bolano numai de bine. A câștigat nenumărate premii literare, iar New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum. Dar aplic și eu celebra zicală cu mai bine mai târziu decât niciodată. Deocamdată am început să citesc Detectivii

sălbatici și nu o las din mână. Un scurt fragment mai jos, dar urmează un articol detaliat despre carte. - Are niște prieteni, ce să-ți povestesc, o să-i cunoști, a zis. În parte, nu mă deranjează. Trebuie să cunoști oameni din…