Dintre toate locurile interesante prin care mă poartă job-ul, locul unde am filmat un videoclip acum câteva săptămâni a fost cel mai cel: am petrecut o zi pe o insulă pustie. Insula se numește Kibinskaya Kosa și face parte dintr-o rezervație naturală a Ucrainei. Este de fapt o peninsulă, o limbă de pământ care cu cât se îndepărtează mai mult de țărm, cu atât se îngustează, astfel încât, când ajunge în largul Mării Negre, are doar câțiva metri lățime. Știți caricaturile și emoticoanele care desemnează o insulă și arată un om cocoțat pe o mogâldeață de pământ, înconjurat de apă? Așa m-am simțit eu: este un sentiment incredibil să stai în mijlocul mării, pe o bucățică de pământ, iar dacă te muți câțiva pași la dreapta sau la stânga ajungi în apă.

Pauzele de la filmare au fost pentru mine pauze de lectură și una peste alta, cartea pe care o citeam, Lumea Sofiei, apare și în clip, la început și la sfârșit.

O zi pe o insulă pustie

Nu petreci o zi pe o insulă pustie fără internet și fără civilizație, fără să te gândești la anumite lucruri, cum ar fi:

• Citatul acesta din Byron, care mi-a răsunat în cap pe tot parcursul zilei:

There is a pleasure in the pathless woods,

There is a rapture on the lonely shore,

There is society, where none intrudes,

By the deep Sea, and music in its roar:

I love not Man the less, but Nature more.

• există viață și fără net: pe asta o știam, în teorie, dar acum am văzut concret că nu se întâmplă nimic dacă nu-mi verific mailul și rețelele de socializare o zi. Ba chiar mă simt mai relaxată fără să fiu conectată non-stop. Asta m-a inspirat să fac cure de „internet” și să am zile în care închid telefonul și laptopul și mă bucur de ceea ce văd în jur.
• o insulă pustie chiar e locul perfect să citești. Și la întrebarea ce ai lua cu tine pe o insulă pustie CLAR aș răspunde o carte. Ce carte am decis să iau vă povestesc mai jos.
• am ajuns să îl înțeleg pe Henry David Thoreau, care a decis să își construiască o casă cu propriile mâini și să se retragă acolo, singur, în pădure, pentru o perioadă.
• am acum dovada că literatura te inspiră în orice domeniu ai lucra: regizorul cu care am lucrat la acest videoclip nu plănuise inițial să includă cartea în clip, însă răsfoind-o i-au venit idei. 🙂

Ce carte am citit?

Cartea pe care o aveam la mine și care apare în clip este Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder. Este o carte tare dragă mie, pe care am citit-o pentru prima oară prin facultate, iar acum am recitit-o și mi-am dat seama de ce a rămas una dintre cărțile mele de căpătâi. Cartea face un tur de forță prin filozofie, vorbind despre cele mai apăsătoare întrebări ale noastre:

Care este sensul vieții?

Cum facem față suferinței?

Ce știm despre Univers și la ce ne ajută?

Și multe altele. 🙂 Fără a fi o simplă carte de popularizare a filozofiei, Lumea Sofiei  este o introducere în filosofia occidentală, deschizând apetitul cititorului pentru cunoaştere şi meditaţie asupra întrebărilor esenţiale.

Citate

Aristotel studia cu mare interes schimbările din natură și spunea că în materie există totdeauna o posibilitate de a dobândi o formă anume. Putem spune că materia tinde să realizeze o posibilitate pe care o are în sine. Orice schimbare din natură, potrivit lui Aristotel, este o transformare a materiei de la posibilitate la realitate. La fel ca orice lucru din natură și noi avem posibilități în noi, trebuie doar să le dezvoltăm, să le exploatăm, astfel încât posibilitatea să devină realitate, iar noi să devenim cea mai bună versiune a noastră.

-*-

Într-un ou de găină există posibilitatea de a deveni găină. Aceasta nu înseamnă că toate ouăle de găini vor deveni găini, în fond unele dintre ele ajung pe masă cu micul dejun- ca ouă moi, omletă sau jumări- fără ca forma existentă în ele să se realizeze.

-*-

A fost odată un sculptor care se apleca asupra unui bloc uriaș de granit. În fiecare zi, el cioplea și spărgea din piatra aceea fără formă, și într-o zi l-a vizitat un băiețel. „Ce cauți tu acolo”? l-a întrebat băiețelul. „Așteaptă” a spus sculptorul. După câteva zile, băiețelul a venit din nou și acum sculptorul făcuse un cal frumos din blocul acela de granit. Băiatul a privit calul acela fără să spună nimic. Pe urmă s-a întors spre sculptor și l-a întrebat: „De unde știai tu că era ascuns acolo?”

Da, de unde știa el asta? Sculptorul văzuse într-un anumit sens forma calului în blocul de granit. Căci exact în acel bloc de granit se afla posibilitatea de a deveni un cal. Aristotel spunea că în toate lucrurile din natură există o posibilitate de a realiza o anumită formă. 

-*-

*citate din Lumea Sofiei, Jostein Gaarder

 

Comments

comments