Despre Alberto Manguel am scris în nenumărate rânduri pe blog – este unul dintre autorii mei favoriți. Cărțile sale sunt un fel de jurnale de lectură în care vorbește despre cărțile care i-au schimbat viața, povestește anecdote despre scriitori și o mulțime de lucruri legate de literatură sau biblioteci.
Iubesc bibliotecile publice și ele sunt primele locuri pe care le vizitez când mă aflu într-un oras pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decât în propria mea bibliotecă, cu propriile mele cărți sau mai degrabă cu acele cărți despre care știu că sunt ale mele. Poate că e un soi de fidelitate ancestrală în asta, un fel de domesticitate zgârcită, o trăsătură a caracterului meu, mult mai conservatoare decât ar fi putut admite tinerețea mea anarhică. Biblioteca îmi era cochilie.
Alberto Manguel
Îndrăgostitul de lectură care a scris Biblioteca nopții și Istoria lecturii publică o nouă carte despre propria bibliotecă și titlurile din ea: Sfârșitul bibliotecii mele. Prin ea o să vă întâlniți cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O să vizitați legendara Bibliotecă din Alexandria, o să pătrundeți în biblioteci personale și publice, anonime sau celebre, și o să meditați, împreună cu autorul, la dragostea pentru cărți.
Câteva detalii fascinante despre Alberto Manguel
- La șaisprezece ani, în timp ce lucra la Libraria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, deja orb la vremea aceea, care l-a rugat să vină la el acasă și să îi citească. Manguel i-a citit vreme de patru ani, până în 1968, relația stabilită astfel între cei doi influențând decisiv destinul tânărului.
- Manguel a trăit în 7 țări până acum, printre care Franța, Anglia, Italia, Tahiti.
- A elaborat împreună cu Gianni Guadalupi The Dictionary of Imaginary Places, primul catalog al locurilor imaginare din literatura lumii.
- A cumpărat și a renovat o casă parohială din regiunea Poitou-Charentes din Franța, unde locuiește acum,
- Are o bibliotecă de 30.000 de volume.
- Opera lui a fost recompensată cu numeroase premii, autorul a beneficiat de Bursa Guggenheim și a obținut un doctorat la Universitatea din Liège. În Franța i s-a conferit titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor.
Fragmente din Sfârșitul bibliotecii mele
Sunt bântuit de o patimă inepuizabilă, pe care până acum nu am reușit sau nu am vrut să o potolesc. Simt că niciodată nu am destule cărți.
Poate ar trebui să ne mulțumim să admitem că miracolele sunt posibile, fără să mai întrebăm cum.
Ceilalți erau pe cale să izbucnească în râs, când Kafka, pentru ca cel mic să nu fie umilit de propria stângăcie, i-a spus pe un ton admirativ: Ce tehnică admirabilă ai avut la căzătura aia! Și cât de admirabilă a fost ridicarea.
Obiectele consolatoare de pe propria mea noptieră sunt (mereu au fost) cărțile, iar biblioteca mea în sine a fost un spațiu al alinării și al regenerării în liniște.
Constanța pe care o căutăm în viață, repetarea poveștilor, ce pare să ne asigure că totul va rămâne cum a fost pe vremuri și cum este acum, poartă pecetea iluzoriului. Destinul nostru înseamnă schimbare.
Într-unul dintre carnetele sale nepublicate, Coleridge notează: Dacă un om ar putea trece în vis prin Paradis și i s-ar dărui o floare ca dovadă că sufletul său a fost acolo și dacă el ar găsi floarea în mână când s-ar trezi – ei, cum ar fi?.
Nu reușesc să scriu pe blog despre toate cărțile pe care le citesc, însă povestesc pe scurt despre fiecare pe contul meu de Instagram. În cazul în care nu mă urmărești deja, hai pe Instagram să vorbim despre cărți! 🙂
