2.300 de ani.

Atât a trecut de la apariția filozofiei stoice, acea filozofie care este apreciată și practicată de mulțimi entuziaste și de staruri din domeniul business-ului, precum Bill Gates, Elon Musk, Warren Buffet sau Jeff Bezos.

La un search pe google despre stoicism vei descoperi mii de comunități despre această temă și oameni extraordinar de convinși că stoicismul este un mod de a trăi, nu doar o filozofie. Stoicismul a avut o creștere fenomenală în cultura populară din ultimii ani, site-uri ca “Modern Stoicism”, “How to Be a Stoic”, “Daily Stoic” sau “Traditional Stoicism” vorbind despre această filozofie cu o ardoare care seamănă a credință religioasă. Dar de ce? Ce este așa special la această filozofie încât a devenit atât de populară?

Inspirată de Seneca, Istoria unei vieți, Emily Wilson, biografia celui mai de seamă stoic, am creat o scurtă istorie a filozofiei stoice, în 3 acte.

Actul 1 – Ce era filozofia, de fapt, în Antichitate

Principalul rol al filozofiei este de a răspunde durerii din sufletul nostru, doar că majoritatea dintre noi am uitat asta și o privim ca pe o disciplină pompoasă, deloc accesibilă sau pragmatică. Percepția despre filozofie nu a fost însă întotdeauna așa.

La începuturile acestei discipline, în Roma și Grecia antică, filozofia era văzută drept terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajuta să te cunoști și să trăiești împăcat cu tine însuți și cu viața ta.

Filozofii de atunci, precum Epicur, Platon, Seneca, Marcus Aurelius, erau interesați de viața de zi cu zi și de dezvoltarea personală. Această atitudine a continuat până în secolul XIX, cu filozofi precum Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, apoi, în secolul XX, s-a produs o schimbare. Filozofia a încetat să mai fie un prieten de nădejde la care apelăm în viața de zi cu zi, și a devenit prea academică, prea desprinsă de realitate. Lucrurile interesante despre cum să trăim, cum lucrează mințile noastre, cum să comunicăm, au început să fie discutate cu precădere de psihologie. De fapt, Freud, tatăl psihanalizei, declara în repetate rânduri că el se consideră filozof.

Actul 2 – Ce este și cum a apărut stoicismul?

Spuneam mai sus că în Antichitate se practica o filozofie de tip terapie pentru suflet, iar acest lucru este valabil în special în privința filozofiei stoice. Chiar și pe atunci, era considerată ca fiind cea mai pragmatică și aplicabilă în viața de zi cu zi.

Stoicismul promitea să asigure o stare de seninătate, de liniște sufletească, celor care îi urmau învățăturile. Fericirea nu era asociată cu plăceri externe, nici cu realizări sau evenimente externe sinelui, ci cu capacitatea individului de a-și păstra liniștea sufletească, oricare ar fi circumstanțele în care acesta s-ar afla. Stoicismul este considerat a fi cel mai pragmatic soi de filozofie, datorită studierii alegerilor de natură pragmatică, a psihologiei și a impulsurilor umane.

Seneca, de exemplu, cel mai de seamă și totodată cel mai controversat stoic, vedea în stoicism un ghid practic atât pentru marile decizii din viața sa, cât și pentru micile obiceiuri din viața de zi cu zi. El este cel care a contribuit enorm la analiza psihologică stoică, mai ales prin atenta sa distincție între impulsurile involuntare și adevăratele emoții (și cum putem să controlăm aceste impulsuri).

Actul 3 – De ce se regăsesc oamenii secolului XXI în scrieri de acum 2000 de ani?

Filozofia stoică este de fapt un „manual” despre cum îți poți trăi viața mai bine, schimbându-ți gândirea și obiceiurile. Ideile pe care le aduce în discuție stoicismul sunt relevante și utile chiar și acum, 2000 de ani mai târziu de la momentul nașterii acestei discipline.

Care sunt principalele idei stoice?

1. Să eviți consumerismul

În scrierile lui Seneca găsim decsrise în mod strălucit presiunile psihologice pe care le creează consumerismul, iar acesta ne sfătuiește să nu cedăm lui.
În scrisori către Lucilius acesta spunea:

Este sărac nu cel care are puțin, ci cel care dorește mai mult.

Aceasta este o idee recurentă în scrierile stoice – atât Seneca, dar și alți stoici precum Epictet sau Marcus Aurelius puneau accent pe faptul că ești liber atunci când nu îți dorești nimic, când nu ești chinuit de dorințe și impulsuri consumeriste.

2. Orice om îsi poate depăși condiția, căci nu contează de unde vii, ci unde te îndrepți.

Cred că această idee este una dintre ideile cu care oamenii din era capitalismului rezonează cel mai bine – pentru că îți dă speranța că prin muncă, perseverență și disciplină poți să îți depășești condiția și să ajungi pe cele mai înalte culmi ale succesului (indiferent care este definiția succesului pentru tine). Dealtfel, stoci de seamă precum Seneca sau Epictet ne-au arătat clar că acest lucru se poate, prin propriul exemplu. Epictet a fost un sclav care a ajuns la averi și faimă nemăsurate, iar Seneca a ajuns să fie mâna dreaptă a împăratului Nero, pornind dintr-o familie modestă.

Seneca susținea că fiecare persoană este sursa propriului succes.

Seneca, Istoria unei vieți

3. Dezvoltarea personală și studiul constant ar trebui să fie scopul vieții

La fel, în era noastră ideea că ar trebui să te îmbunătățești cu fiecare zi ce trece este o idee actuală și aplicabilă. Seneca, conform pricipiilor stoice, punea accent pe dezvoltarea constantă. De fapt, declara că „studiile și filozofia i-au fost salvarea”.

Studiile mi-au fost salvarea. Iar mulțumită filozofiei mi-am găsit aleanul, chiar dacă nu m-am vindecat; filozofiei îi datorez viața, dar aceasta este cea mai mică din datoriile mele față de ea.

Scrisori către Lucilius

4. Disciplina

A trăi înseamnă a duce o viață de soldat.

Seneca, Istoria unei vieți

Seneca susține că aceia care încearcă să cucerească lumea și să acapareze puterea politică, militară și economică sunt cu mult inferiori celor care reușesc să domine imperiul lor interior.

Cel mai mare imperiu pe care poți să îl stăpînești ești tu însuți.

Seneca, Istoria unei vieți

5. Fii puternic și pregătit pentru orice îți rezervă viața

Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.

Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși

Dacă ești genul de persoană care citește cărți de dezvoltare personală vei descoperi că ideile din aceste cărți sunt, de fapt, idei stoice. Însă părerea mea este că decât să citești o fițuică ușoară care prezintă niște idei reciclate, mai bine mergi „la sursă”: citești filozofii stoici.

Două recomandări cu care ai putea să începi:

Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși.

Scrisorile lui Seneca – cel mai simplu ar fi să alegi o carte care cuprinde selecții cu cele mai importante idei ale sale, apoi să citești, individual, operele sale.

Eu am descoperit filozofia stoică în adolescență și de atunci consider că este „religia” mea. Nu am făcut vreodată terapie per se, dar am făcut „terapie” prin filozofia stoică, ce mi-a fost alături în toate momentele vieții mele de adult. 🙂

Comments

comments