Acum un an și ceva citeam Femeia de hârtie și-mi imaginam cum ar fi să stau de vorbă cu autorul cărții. Este una dintre cărțile mele favorite, iar dacă iubești literatura, este o lectură exact pe sufletul tău. Cartea abundă în citate, poezii, gânduri despre cărți – este o odă închinată literaturii.

Cum visele devin uneori realitate, fast forward peste 12 luni și iată că am avut ocazia să stau de vorbă cu Rabih Alameddine.

Rabih Alameddine este unul dintre cei mai buni scriitori contemporani – vocea sa puternică a cucerit lumea literară și a atras o mulțime de laude și de atenție, atât din partea cititorilor, cât și din partea criticilor literari.

El este autorul romanelor Koolaids, Eu, divinul, Hakawati, Femeia de hârție și, de curând, Îngerul istoriei. Scriitorul a fost aclamat pe plan internațional la publicarea celui de-al treilea roman, Hakawati, în 2008, iar Femeia de hârtie a fost una dintre cele mai apreciate cărți ale sale și a fost nominalizată la National Book Award for Fiction. Rabih își împarte timpul între San Francisco și Beirut, iar când l-am sunat pentru un interviu telefonic, se afla în Statele Unite.

Rabih Alameddine despre relația cu personajele sale

Deși Rabih afirmă că se atașează de personajele sale, atunci când l-am întrebat cum se simte când termină lucrul la o carte, dacă îi este greu să își ia rămas – bun, acesta a spus

De multe ori, trimit cartea când nu mai suport să lucrez la ea. Lucrez trei sau patru ani la o carte, pentru Hakawati am avut nevoie de opt ani. La vreo doi ani după ce termin de scris o carte, abia atunci începe să mi se facă dor de ea.

Despre Aaliya, personajul principal al bestsellerului Femeia de hârtie

Cel mai rău îmi pare când criticii descriu viața ei drept una tragică. Pentru mine, viața aceasta nu este o tragedie. În anumite părți ale lumii, nu deții control deplin asupra vieții tale. Astfel că îți exerciți controlul atât cât este posibil. Ea chiar a trăit, ținând cont de ceea ce i s-a oferit. În multe privințe, ea își trăiește viața mai bine decât mine.

Despre caracterul biografic al Femeii de hârtie (multe dintre cărțile menționate în carte sunt cărți pe care el le-a citit de trei sau patru ori) 

Într-un fel, are un caracter foarte biografic – Aaaliya este persoana care îmi doresc să fiu. Aș vrea să nu îmi fac griji pentru ceea ce cred oamenii despre lucrările mele. Aș vrea să scriu și să nu public, să scriu doar pentru mine. Dar nu pot face acest lucru, pentru că vreau să am parte de atenție. Ea poate să trăiască fără aceasta.

Rabih Alameddine despre citit, despre cărți și librării

Fluent în trei limbi, engleză, franceză și arabă, Rabih afirmă că păstrează acasă toate edițiile străine ale cărților sale. Traducerile îl fascinează, pentru că e ceea ce am scris eu, însă nu are nimic de-a face cu mine. Am toate cărțile publicate, în toate limbile și în toate edițiile.

În era internetului, când multe persoane comandă produse online, lui Rabih îi face în continuare plăcere să meargă în librăriile fizice, majoritatea acestora independente.

Știu toate librariile din San Francisco și chiar e nostim, pentru că intru într-o librărie și toată lumea mă recunoaște; a durat ceva timp până când și-au dat seama că eu sunt scriitorul, ei mă cunosc drept persoana care cumpără cărți.

Pentru că citește atât de mult, Rabih își găsește inspirația pentru cărțile sale în literatură, în alte cărți, nu în evenimente din viața reală. Și totuși, pe măsură ce înaintează în vârstă, nu mai citește la fel de mult, citește o carte pe săptămână. Îi place serialul Game of Thrones, însă afirmă:

Îmi place Game of Thrones pentru că am citit cărțile. Primele sezoane au fost mai bune, pentru că respectau cartea.

Rabih Alameddine despre îmbunătățirea competențelor ca scriitor & sfaturi pentru scriitori aspiranți

Rabih nu crede în programele de scris creativ, ci consideră că lucrul cel mai bun pe care îl poți face pentru a-ți îmbunătăți scrisul este să citești.

Nu scrieți. Pentru că este dificil și copleșitor și sunt prea mulți scriitori slabi. Iar oricine urmează sfatul acesta nu ar trebui să fie scriitor oricum.

Cum a devenit scriitor Rabih Alameddine

Înainte să moară, tatăl lui Rabih i-a amintit acestuia ce își dorea să fie când avea patru ani: scriitor. A început să scrie pentru că citea cărți care nu îi ofereau ceea ce își dorea el de la o carte.

Rabih Alameddine despre cea mai nouă carte a sa, Îngerul istoriei

Îngerul istoriei este foarte diferită de Femeia de hârtie. Autorul descrie cartea ca pe o luptă între memorie și uitare: ceea ce ne este permis să ne amintim și ceea ce ne este permis să uităm.

A talk with one of the best contemporary writers: Rabih Alameddine

Rabih Alameddine is one of the best contemporary writers – his strong voice conquered the literary world and received a lot of praise and attention from both readers and literary critics.

He is the author of the novels Koolaids, and I, the Divine, The Hakawati, An Unnecessary Woman, the story collection, The Perv, and most recently, The Angel of History.

The writer gained international acclaim when he published his third novel, The Hakawati, in 2008.

An Unnecessary Woman was one of his most praised books and was nominated for the National Book Award for Fiction.

Rabih Alameddine divides his time between San Francisco and Beirut, and when I called him for a phone interview, he was in the United States.

On the relationship with his characters

Although Rabih says he gets attached to his characters, when I asked him how does he feel when he finishes a book, if it is hard to say goodbye, he said that

A lot of the time I will send the book when I can’t stand working at it. I work at a book for 3 or 4 years, Hakawati took me 8 years. A couple of years after I finish writing a book – then is when I start missing it.

On the beloved character Aaaliya, the main character of the bestseller ‘An Unnecessary Woman’

The worst for me is when critics describe her life as tragic. For me this life is not tragedy. In some places of the world you don’t have full control over your life. So you get control of as much as you can. She actually lived for what she was given. In many ways, she’s living a better life then I do.

On how biographical ‘An Unnecessary Woman’ is

In a way, it’s very biographical – Aaaliya is someone who I want to be. I would like to not worry about what people think about my writing. I would like to write and not publish, to write just for me. But I can’t do that, because I want the attention. She is able to live without it.

A lot of the books mentioned in this book are books that he read 3 or 4 times.

On reading, books and bookstores

Fluent in 3 languages, English, French and Arabic, Rabih says that he keeps at home all the foreign editions of his books. The translations are fascinating for him, because it’s ‘my writing, but has nothing to do with me’.

I have every book published, in every language and every edition.

In the age of Internet, where many people order products online, Rabih still likes to go to physical bookstores, mostly independent bookstores.

‘I know every book store in San Francisco and actually it’s funny because I can walk into a bookstore and they all recognize me and it took a long time for them to recognize that I am the writer, they know me as somebody who buys books.’

Reading so much, Rabih finds inspiration for his books in literature, in other books, rather than real life events.

Still, he says that as he gets older, he doesn’t read as much as he used to, he reads a book every week.

He likes the show Game of Thrones, but says, ‘I like Game of Thrones because I read the books. The first seasons were better, because they were following the book.’

On improving your skills as a writer & Advice for aspiring writers

Rabih doesn’t believe in creative writing programs, he believes the best thing you can do to improve your writing is read.

Don’t write. Because it’s difficult and overwhelming and there are too many bad writers out there. And anybody who actually listens to this advice, should never had been a writer anyway.

On how he became a writer

Before he died, his father reminded Rabih what he wanted to be when he was 4 years old: a writer. He started writing because he was reading books that did not offer him what he expected from a book.

About his latest book, The Angel of History

The Angel of History is very different from ‘An unnecessary woman’.

He describes the book as being a struggle between memory and forgetting: what are we allowed to remember and what are we allowed to forget.

 

 

 

Comments

comments