Există Wonder Woman, iar eu o cunosc și v-o prezint și vouă: Debbie Millman.

Am descoperit-o prin intermediul podcast-ului său, Design Matters. M-a impresionat înainte de toate prin povestea vieții sale: a trecut prin foarte multe greutăți, a pornit de jos, iar acum a ajuns una dintre cele mai influente graficiene de la ora actuală, fiind responsabilă de redesignul a peste 200 de branduri globale, printre care Pepsi și Kraft. Deși ziua are 24 de ore și pentru ea, la fel ca pentru noi toți, rămâi uimit când descoperi câte lucruri face, ca scriitoare, profesoară, artistă, consultantă de brand și realizatoare a podcastului. Și le face pe toate cu succes, inspirând oamenii și ajutându-i să devină mai buni.

M-am bucurat enorm când a acceptat să îmi acorde un interviu pentru revista Be Blue Air. Citiți interviul integral mai jos. 

Debbie Millman e una dintre cele mai influente graficiene de la ora actuală și este responsabilă de redesignul a peste 200 de branduri globale, printre care Pepsi și Kraft.

Dacă citești biografia lui Debbie Millman și te gândești la câte lucruri diferite face – ca scriitoare, profesoară, artistă, consultantă de brand și realizatoare a podcastului Design Matters (ea și invitații ei vorbesc despre design, viață și cultura creativă), vei fi cu siguranță impresionat.

Cum se desfășoară procesul tău creativ?

Oamenii care spun că au o rutină de creație îmi trezesc suspiciuni. În principal pentru că nu cred că poți să transformi creativitatea în rutină. Oamenii tot caută genul ăsta de metodologie. Cred că cel mai ușor mod de a depăși un blocaj creativ este să te uiți la alte lucrări extraordinare și-apoi să te simți prost pe tema faptului că tu nu faci nimic asemănător. Nu există un proces. Pune-te la lucru odată.

Ai spus mai demult că nu ți-ai propus niciodată să devii designer, pare că ți-ai descoperit pasiunea pe parcurs. Ce i-ai spune unui tânăr care nu știe de unde să-și apuce viața profesională? Cum poți să-ți descoperi „adevărata vocație”?

Trebuie să muncești mult și să descoperi ce te pasionează. Trebuie să experimentezi și să-ți asumi riscuri. Trebuie să muncești ca să ajungi la munca pe care o iubești. Nu există altă cale. Primii zece ani din cariera mea au fost atent organizați în jurul evitării eșecului. Dar lipsa mea de adecvare era complet fabricată de mine. Cred că mulți fac asta. Se auto-sabotează și-și creează tot felul de motive pentru a nu face chestii, presupunând greșit că la un moment dat vor avea mai multă încredere în sine și asta le va permite, în sfârșit, să-și asume riscul. Nu cred că se-ntâmplă așa niciodată. Trebuie pur și simplu să perseverezi și s-o faci ca și cum n-ai avea de ales – pentru că n-ai. Pur și simplu n-ai.

Malcolm Gladwell, în David și Goliat. Inadecvații, inadaptați și arta luptei cu giganții ne arată beneficiile de a fi outsider. Tu ai fost vreodată în viața ta outsider-ul? A fost, de fapt, tot răul spre bine?

Glumești, nu? Am fost outsider aproape toată viața. Abia pe la 45 de ani am început să primesc ceva feedback pozitiv pentru ceea ce fac. Primii  douăzeci de ani din cariera mea au fost o constantă provocare; de fapt, adeseori spun că primii zece ani din cariera mea au fost un experiment cu eșecul și respingerea. A fost tot răul spre bine, în sensul în care dacă n-aș fi trecut prin tot ce-am trecut, nu cred că m-aș afla unde mă aflu azi. Pentru că sunt cu-adevărat fericită (în sfârșit) cu locul în care-am ajuns în viață, n-aș putea să schimb nimic din trecut și să mă aștept să mă aflu tot unde mă aflu și azi.

Ești cunoscută pentru multe lucruri diferite: design, podcastul Design Matters, scris și multe alte activități. Dacă ar trebui să alegi o singură ocupație, ai putea? Și ce-ai alege?

N-aș putea să aleg și, din fericire, nu mă aflu într-o postură care mă obligă să fac asta! Îmi place enorm să fac multe chestii diferite. Am fost dintotdeauna și o să fiu întotdeauna omul care face multe chestii diferite deodată. Așa eram și în copilărie (artă, muzică, modă), așa eram și-n liceu (artă, muzică, teatru, jurnalism, atletism, baschet, am fost chiar și olimpică la matematică) și așa eram și-n facultate (eram editorul secțiunii de arte și articole de fond a ziarului studențesc și, în același timp, redactor șef la revista studențească). Deci pentru mine nu e deloc ciudat că sunt așa și ca adult. Tot ce fac acum – indiferent că e vorba de podcast sau de crearea unui număr din Print Magazine sau conceperea unui plan de lecție pentru studenții mei de la SVA sau faptul că scriu o carte sau creez un eseu vizual – influențează altceva la care lucrez. Pentru mine, toate se contopesc. Nu cred c-aș putea să fac ceea ce fac dacă mi-ar lipsi inspirația pe care o primesc de la fiecare lucru diferit care mi se strecoară în viață.

Ai vorbit cu mulți oameni de succes de-a lungul anilor, în podcast-ul tău, Design Matters. Ai identificat vreun model anume? Ce calități au în comun oamenii de succes?

Am luat vreo trei sute de interviuri, cu unele dintre cele mai creative minți din cultura noastră și singurul numitor comun pe care pot să-l dezvălui, pe care mi l-au dezvăluit de-a lungul anilor marii filosofi de brand, marii analiști culturali, marii designeri, e că toți simt că trebuie să se trezească în fiecare zi și s-o facă din nou. Toți simt c-ar putea foarte bine să fie dezvăluiți drept impostori sau că s-ar putea să nu reușească niciodată să obțină ce-au sperat. Singurele excepții au fost Milton Glaser și Massimo Vignelli. Dar cred că ceea ce au ei în comun este că, atunci când i-am intervievat, aveau amândoi în jur de 80 de ani! Cred, sper, că atunci când o s-ajungem la 80 de ani o să putem toți să spunem: „Ok, știi, așa sunt eu.”

Că veni vorba de succes, cum l-ai defini?

Mulțumire de sine. Auto-actualizare. Descoperirea și manifestarea propriului scop.

Ce te motivează să continui să muncești și cum eviți procrastinarea?

Printre multele, foarte multele scuze pe care le folosesc oamenii ca să justifice de ce nu pot să facă ceva sau amână să facă ceva pe bune, scuza „sunt prea ocupat” nu e doar cea mai neautentică, e și cea mai leneșă. Nu cred în „prea ocupat”. Cred că alegi să fii ocupat. Facem ceea ce vrem să facem, punct. Dacă spui că ești prea ocupat, spui, de fapt, „nu e atât de important pentru mine”. Înseamnă că ai prefera să faci altceva, ce ți se pare mai important. Acel „ceva” ar putea să fie să dormi, ar putea să fie sex, sau ar putea să fie un episod din Game of Thrones. Dacă te folosești de scuza că ești ocupat ca să nu faci ceva, ce spui, de fapt, pe bune, e că nu e o prioritate. Mai simplu spus: nu-ți găsești timp ca să faci ceva; îți faci timp ca să faci ceva.

Cum arată o zi obișnuită pentru tine?

Lucrez la multe chestii diferite și așa am fost dintotdeauna. Câteva zile pe săptămână sunt la Școala de Arte Vizuale (SVA), unde conduc programul de licență în branding. Tot la licență predau un curs de design. Dacă sunt în timpul sezonului la Design Matters, îmi petrec o bună bucată de timp documentându-mă și pregătindu-mă pentru interviul pe care urmează să-l iau. În momentul de față sunt curatoarea a două expoziții de artă; mă apuc de scris o carte nouă, lucrez constant la Print magazine, unde sunt director editorial și creativ și întotdeauna am de muncă în cele trei consilii directoare din care fac parte: Fundația Joyful Heart Foundation, Performance Space 122 și Clubul Type Directors. Sunt ocupată, dar îmi place enorm ceea ce fac și mă simt incredibil de recunoscătoare pentru oportunitățile acestea minunate.

Ce muzică asculți, ce carte citești și la ce serial te uiți acum?

Citesc Foame de Roxane Gay, tocmai am terminat de văzut pe bandă rulantă toate episoadele din The Handmaid’s Tale și ultimul produs muzical pe care l-am cumpărat a fost coloana sonoră a show-ului de pe Broadway, Hamilton.

Ce podcast-uri asculți, pe care le-ai recomanda cititorilor?

O! Atât de multe! Uite câteva cu care să începi: On Being cu Krista Tippett, Star Talk cu Neil DeGrasse Tyson, The Tim Ferriss Show cu Tim Ferriss și The Good Life Podcast cu Jonathan Fields. Audiție plăcută!

Interviul a fost realizat pentru revista Be Blue Air.

 

Comments

comments