Hang on tightly, let go lightly: pledoarie pentru neatașare

tumblr_inline_nw4akgy7Bw1rfi1gf_500Atunci când faci baie în mare și îți pui masca pentru a privi peștii, nu plonjezi ca să schimbi lucrurile, nici ca să le îmbunătățești, să ți le însușești, ori să le îndrepți, ci ca să le admiri și să te bucuri de ele. Cam așa ar trebui să ne împăcăm și cu viața noastră de zi cu zi, cu oamenii din jurul nostru. Pentru a înmulți clipele frumoase din viața noastră, ar trebui să ne bucurăm de prezent așa cum este el și de oameni, așa cum sunt, cât sunt în viața noastră. Pentru că singura dimensiune reală a vieții noastre este prezentul, iar acesta este, prin definiție, în continuă mișcare, este mai înțelept să nu ne atașăm de lucruri trecătoare. Asta nu înseamnă nicidecum să fim nepăsători, mai ales față de cei pe care îi iubim, însă trebuie să ne amintim că în lumea asta totul se mișcă, oamenii vin și pleacă, iar noi trebuie să învățăm să ne bucurăm de moment, iar când vine vremea, să îi eliberăm cu grație. Dacă nu înțelegem asta, ne supunem singuri chinurilor provocate de nostalgie și speranță. Este exact ceea ce Nietzsche numea ”inocența devenirii”: pentru a ne ridica la acest nivel de înțelepciune, este necesar să avem curajul să trăim sub semnul viitorului anterior: Când voi pierde acest om/lucru din viața mea, voi fi fost deja pregătit.

”Primul și cel mai important exercițiu, cel care ne conduce de-a dreptul la porțile binelui, este ca, atunci când ne legăm de ceva, să recunoaștem că acel lucru nu face parte dintre cele care nu ne pot fi luate, că este de același gen cu o farfurie sau cu o cupă de cristal, pentru care nu ne tulburăm când se sparge, pentru că ne amintim ce este ea de fapt. Așa și cu oamenii: nu te lăsa pradă imaginației fără opreliște…Amintește-ți că iubești un muritor, o ființă care este altcineva decât tine însuți. Ți-a fost dăruit pentru moment, nu pentru totdeauna și nici fără a-ți putea fi luat.” (Epictet)

Comments

comments

Have your say