- Eu nu pot vindeca disperarea, domnule doctor. Eu o studiez. Disperarea este prețul pe care îl plătești pentru conștiința de sine. Studiați cu atenție viața și veți afla întotdeauna disperare.
Știu asta, domnule profesor, și nu mă aștept la vindecare, ci pur și simplu la alinare.
- După cum știți, am cunoscut și eu asemenea nopți. Ca și dumneavoastră, visez, sunt sufocat de groază. Ca și dumneavoastră, m-am întrebat adesea de ce noaptea domnește frica. După douăzeci de ani de întrebări ca acestea, cred acum că frica nu e născută din întuneric; ea este, mai degrabă, ca stelele- întotdeauna acolo, dar pierzându-și strălucirea la lumina zilei.
- Am cunoscut mulți oameni care se detestă și încearcă să îndrepte acest lucru convingându-i mai întâi pe alții să gândească bine despre ei. Odată ce reușesc acest lucru, încep și ei să gândească bine despre ei înșiși. Dar aceasta este o soluție falsă, înseamnă să te supui autorității altora. Sarcina dumneavoastră este să vă acceptați pe dumneavoastră înșivă- nu să găsiți căi pentru a câștiga acceptul meu.
- Trebuie să ai în tine haos și frenezie pentru a da naștere unei stele care dansează.
- Viața fără Bertha? Eu sunt un om de știință, dar știința nu are culoare. În știință trebuie doar să lucrezi, nu să încerci să trăiești… am nevoie de farmec… și pasiune… nu poți trăi fără farmec. Tu poți? Poate cineva?
- Am crezut întotdeauna că suntem îndrăgostiți mai mult de dorință decât de persoana dorită.
*fragmente din Plânsul lui Nietzsche, Irvin Yalom
