Nu am avut niciodată un jurnal, pentru că nu îi vedeam rostul. Acum însă, când mă ocup de dezvoltarea aptitudinilor mele, voi fi în măsură să judec, după jurnal, mersul acestei dezvoltări. În jurnal trebuie să se găsească o tabelă de reguli şi, tot în jurnal, trebuie stabilite activităţile mele viitoare. (…)

M-am schimbat mult şi totuşi nu am atins acea treaptă de împlinire pe care aş dori s-o ating. Pentru asta scriu aici câteva reguli, care, după cât mi se pare, îmi vor ajuta mult dacă le voi urma. 

• Îndeplinește neapărat ceea ce ți-ai propus să îndeplinești, orice s-ar întâmpla.
• Ceea ce îndeplinești, îndeplinește bine.
• Nu te informa niciodată din carte, dacă ai uitat ceva, ci străduiește-te să-ți amintești singur. 
• Silește-ți permanent mintea să lucreze cu toată forța de care este capabilă. 
• Citește și gândește întotdeauna cu glas tare. 
• Nu te jena să le spui oamenilor care te deranjează, că te deranjează; la început dă-le de înțeles acest lucru, iar dacă nu înțeleg, scuză-te și spune-le-o.  

*fragmente din Jurnal, Lev Tolstoi, volumul 1

Tolstoi este un monstru sacru al literaturii universale. Dar înainte de toate, este OM, confruntându-se cu căutările, confruntările, patimile autocunoaşterii şi ale autoperfecţionării specifice naturii umane.

Consemnările în Jurnal încep în 1847, când Tolstoi avea 19 ani. Tânărul îşi mărturiseşte obsesiile de la început, cu francheţe şi cruzime. Viaţa dezordonată din lumea mondenă este consecinţa unei pervertiri sufleteşti timpurii. Îndreptarea presupune disciplină morală şi de comportament precum şi impunerea unui tabel de reguli. Pe tot parcursul jurnalului, Tolstoi îşi disecă defectele şi îşi repetă regulile pentru îndreptare, ca pe o mantră. Transcriu câteva din regulile care mi-au atras atenţia şi care îmi vor rămâne întipărite în suflet. Din acest punct de vedere, jurnalul său este un soi de îndreptar al caracterului, o carte care te ajută la dezvoltarea personală. Parcă citind frământările sale, nu te mai simţi vinovat pentru defectele tale, dacă până şi un om mare ca el s-a zbătut să devină mai bun. Şi mai ales, te încurajează să devii un om mai bun.

Fiecare gând neplăcut trebuie să fie analizat: în primul rând, dacă nu cumva poate avea urmări; dacă poate avea, atunci cum pot fi ele înlăturate. Dacă nu pot fi înlăturate, iar faptul este deja consumat, atunci trebuie să chibzuieşti bine şi să încerci să-l uiţi sau să te obişnuieşti cu el.

De amintit, în orice împrejurare, că prima şi singura condiţie de care depinde succesul este răbdarea şi că ceea ce împiedică cel mai mult orice acţiune, şi ceea ce, mie în speţă, mi-a dăunat foarte mult, este pripeala. 

Când pofteşti ceva, fie fizic, fie moral, gândeşte-te bine dacă îndeplinirea dorinţei nu-ţi aduce mai multe neajunsuri decât foloase; dacă nu, poţi trece la îndeplinirea ei. 

De amintit că, atunci când îţi pregăteşti un succes, indiferent de domeniu, trebuie să începi cu treptele cele mai de jos. 

Cum rămân singur şi mă analizez, mă reîntorc fără să vreau la vechea mea idee a perfecţionării; eroarea mea principală, care mă împiedică să merg pe acest drum, este că am confundat perfecţionarea cu perfecţiunea. Înainte de toate trebuie să mă înţeleg bine pe mine însumi şi lipsurile mele, şi să mă străduiesc să le îndrept, iar nu să-mi pun ca sarcină perfecţiunea, care nu poate fi atinsă, plecând de la treapta de jos de unde mă aflu. (…) Trebuie să mă accept aşa cum sunt şi să mă străduiesc să-mi îndrept neajunsurile reparabile, iar natura mea bună mă va duce spre bine.

Principalele mele defecte: 1. Netemeinicia (înţeleg prin aceasta: nehotărâre, nestatornicie, inconsecvenţă). 2. O fire dificilă, dezagreabilă, nervozitate, un amor-propriu inutil, orgoliu. 3. Obiceiul de a trândăvi. Mă voi strădui să urmăresc permanent aceste trei vicii de bază şi să notez ori de câte ori le voi cădea pradă.  

Dacă nu mă îndrept, mă duc de râpă. Cu trăsăturile mele de caracter, cu educaţia mea, cu situaţia şi posibilităţile mele, pentru mine nu există cale de mijloc; sau un viitor strălucit, sau unul jalnic. Toate forţele caracterului meu, pentru îndreptare.

Trebuie, orice s-ar întâmpla, să dobândesc gloria.

Principalele mele defecte: obişnuinţa de a trândăvi, dezordinea, senzualitatea şi patima jocului. Voi acţiona împotriva lor. 

Autoflagelarea pentru o întreagă gamă de vicii expuse sincer şi pe larg pe tot parcursul jurnalului este înduioşătoare şi mă face să-l respect pe omul Tolstoi. Pentru sinceritatea sa de a se privi obiectiv, de a-şi analiza defectele şi de a se lupta să le suprime. Pendulează între idealuri şi vicii, între trândăvie şi zile de muncă. Visează la glorie. Şi o obţine. Dar o obţine prin multă muncă, prin autoanaliză, prin sinceritate faţă de el însuşi. Nu se menajează deloc, se autopedepseşte când e cazul şi ţinteşte mereu la mai mult.

Dacă până acum am îndrăgit opera sa, acum îl îndrăgesc pe el, pe Tolstoi. M-a cucerit definitiv. Şi sunt sigură că oricine citeşte jurnalul său, se poate regăsi în anumite fragmente. Cartea asta este o comoară, fără să exagerez.

*Dacă ți-a plăcut acest articol, atunci ți-ar plăcea și Regulile de viață după care se ghida scriitorul Lev Tolstoi. 

Comments

comments