Cred că am fost la sute de lansări de carte până acum, însă aceasta este cea mai frumoasă, din mai multe motive. Unul dintre motive este faptul că am fost și eu implicată în organizarea evenimentului. Un alt motiv este faptul că Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume este o carte bună. Însă cel mai important lucru este faptul că autorul cărții, Jesus del Cerro, este, înainte de regizor și scriitor talentat, un om minunat, care întotdeauna are un zâmbet și o vorbă bună la el – calitate pe care cu greu o mai găsești în lumea agitată în care trăim. Iar căldura felului său de a fi se reflectă și în scriitura sa, care, după cum spunea la lansare Anghel Damian, este o carte motivațională fără a-și propune să fie așa. De ce? Pentru că după ce citești câte lucruri face Jesus, de la filme și seriale regizate, la rubrică în revistă, maraton în New York, călătorii în diverse colțuri ale lumii…nu ai cum să nu te simți inspirat. Și mai ales că el face toate lucrurile acestea…cu zâmbetul pe buze. 🙂
Pe Jesus l-am cunoscut prin intermediul job-ului, fiind colegi la PRO TV (el este regizorul serialului VLAD). Colegii din echipa serialului i-au fost alături la evenimentul de lansare, iar Olimpia Melinte, actriță, și Anghel Damian, actor și scenarist, au vorbit publicului prezent despre carte și despre experiența de a lucra alături de Jesus. A fost o atmosferă caldă, informală, iar acesta este încă unul dintre motivele pentru care spun că a fost cea mai frumoasă lansare de carte la care am participat. Pentru că, de obicei, la lansările de carte ai parte de acea atmosferă scrobită și formală, care nu cred că ajută potențialii cititori să se apropie de lectură. 🙂
La lansarea cărții am avut alături prieteni, colegii din echipa VLAD, jurnaliști și bloggeri care au venit cu o energie bună și au creat o atmosferă caldă, făcând ziua lansării cu atât mai frumoasă. Sunt recunoscător că am avut atât de mulți oameni lângă mine, care m-au susținut în acest proiect, precum Anghel Damian și Olimpia Melinte, care au vorbit despre carte, la eveniment, într-un fel care mă bucură și măgulește, mai ales că Olimpia a fost prima persoană din România care a citit cartea, în original, în spaniolă. Anghel, la rândul său, m-a ajutat cu publicarea cărții, iar Dragos Bucur a scris prologul cărții. Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume este un soi de jurnal, iar tot ceea ce găsiți între paginile cărții sunt întâmplări din viața mea. Filme, călătorii în locuri precum Puerto Rico, Los Angeles, Paris, festivaluri precum Cannes, munca alături de actori de la Hollywood, filmele și proiectele din România, celebrul maraton de la New York. Povestesc și despre zilele fericite, dar și despre momentele grele. Deschid, pentru cititor, o fereastră spre inima mea, în speranța că aceștia se vor regăsi în experiențele mele și că, de ce nu, se vor simți insp irați și motivați de această lectură.
Jesus del Cerro, autorul cărții „Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume”
3 motive pentru care ar trebui să citești cartea
Descrierile poetice care te poartă în călătorii prin colțuri îndepărtate și fascinante ale lumii
Cum opera din Sydney este genul de edificiu pe care îl vezi de nenumărate ori la televizor sau în fotografii, impresia primei vederi pe viu e aceea a revederii unei vechi cunoștințe, ca apoi să-ți dai seama că de fapt vă cunoașteți foarte puțin; așa cum vechea cunoștință îți povestește viața ei și descoperi cât de puțin știi despre ea, la fel se întâmplă și cu Opera. Înțelegi că nu e o singură clădire, ci trei corpuri care alcătuiesc un tot unitar, realizezi că acoperișurile care în fotografii apar albe au, de fapt, forme, culori…și sunt făcute din mozaic! Rămâi surprins de măreție, de designul interior, de dimensiuni, de formele imposibile, de modernitatea propunerii arhitecturale și, mai cu seamă, de calmul pe care îl transmite. John Utzon, arhitectul care a proiectat minunea asta, (…) a gândit clădirea Operei ca pe o corabie. Pe măsură ce te îndepărtezi de ea și pătrunzi în grădina botanică din apropiere, această formă se distinge cu claritate, vezi măreția unui velier cu toate pânzele întinse, gata să iasă în larg, gata să exploreze lumi noi, să transporte mărfuri și oameni, să comunice cu lumea. Și cum, pe deasupra, cu acest velier călătorește cultura, cum transmite frumusețea și răspândește cunoaștere, metafora e perfectă.
Tonul motivațional
La momentul respectiv, nu văzuse legătura dintre acele decizii, nu le văzuse rostul, era încă apăsat de concedierea sa, dar, chiar și așa, a crezut în el însuși. Acum, văzute retrospectiv, deciziile fuseseră cât se poate de pline de sensuri, erau ca verigile unui lanț. Așa, a spus el, ar trebui să facem toți, să avem încredere în noi înșine; punctele, deciziile ar putea să nu aibă sens la momentul respectiv, dar, când le privim din viitor, aceste decizii se vor uni și vor căpăta sens, dacă suntem cinstiți cu noi înșine. Astfel, acțiunile și deciziile noastre vor avea motive să existe și vor alcătui, ca punctele de care se agață un alpinist în urcare, calea și sprijinul nostru.
În orice proiect de viață va exista un preț al oboselii, al răului de înălțime care să te oblige să te întorci ca să-ți revii, dar nimic nu te împiedică să mai încerci o dată, să urci din nou, nimic nu te împiedică să-ți atingi ținta.
Dedesubturile industriei cinematografice
Am ajuns la Madrid: prieteni, familie, zilele satului Alcabon, satul copilăriei mele, și apoi întoarcerea la rutina zborurilor între Barajas și București, unde mă aștepta montajul documentarului, așa cum armatele aliate așteptau trupele germane în cel de-al Doilea Război Mondial: gata de apărare. Lucram de luni de zile la montajul pentru Sunt însărcinată în România și tot nu reușeam să-i dăm de cap, vedeam și revedeam zecile de ore filmate, încercam diverse structuri narative, dar povestea ni se împotrivea pentru a nu știu câta oară. Cu forțe proaspete, m-am reapucat de lucru și, după câteva săptămâni, am reușit să-i găsim firul, structura. Încetul cu încetul, documentarul ne arăta drumul, se predase după asediu și vedeam pentru prima oară, cu bucurie, că aveam o poveste pe care o puteam prezenta.
Vă recomand cartea, este o scriitură bună, seducătoare, o lectură care te inspiră, te face să visezi și să țintești cât mai sus, să te reapuci de visuri care zac prăfuite într-un colț al minții. Iar la final, vă las cu un material video tare fain de la lansarea cărții, realizat de colegii mei de la PRO TV PLUS.
