안녕하세요! (‘Bună’, în coreeană 😊)
De câteva luni, de când am început să învăț limba coreeană, aventură despre care am povestit pe canalul de YouTube, mă tot țin să citesc un autor coreean. Bineînțeles, în engleză, pentru că deocamdată în coreeană citesc pe litere, ca la clasa I și știu un total uluitor de 50 de cuvinte. 😋Dar să mă întorc la autori coreeni: nu ma citisem nimic din literatura lor, nici nu știam de unde să încep. Noroc cu prietena mea Andreea, care mi-a spus de Pachinko și mi-a oferit cartea (întotdeauna îmi face recomandări bune🥰). Am citit-o dintr-un foc, este o carte extraodinară și nici că se putea să încep mai bine incursiunea în literatura coreeană, pentru că deși e o carte de ficțiune, se bazează pe fapte istorice și pe relația tulbure dintre Coreea și Japonia. Este o carte superb scrisă, ficțiune de cea mai înaltă calitate, foarte antrenantă, emoționantă și inteligentă.
Spuneam că Patchinko se bazează pe fapte reale, acțiunea desfășurându-se pe fondul relațiilor tensionate dintre Japonia și Coreea. Și pentru a înțelege mai bine problemele pe care le abordează cartea și de ce se potrivește atât de bine în aceste vremuri tulburi pe care le trăim, voi explica puțin contextul.
În 1910 Japonia a anexat Coreea și a urmat o perioadă de 35 de ani de ceea ce va rămâne cunoscut în istorie drept una dintre cele mai agresive procese de colonizare din lume. Japonezii au interzis limba coreeană impunând japoneza în școli și instituții, au obligat cetățenii să își schimbe numele în echivalentul lor japonez, au silit peste jumătate de milion de coreeeni la muncă silnică, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au forțat femeile la sclavie sexuală, așa numitele confort women. În plus, au crescut taxele și impozitele atât de mult, încât pentru majoritatea coreenilor a devenit aproape imposibil să mai dețină proprietăți sau să lucreze în propria lor țară. A fost o perioadă de sărăcie lucie, în care o porție de orez simplu însemna, pentru majoritatea coreenilor, un lux. Foarte mulți au decis să se mute în Japonia, pentru a reuși să supraviețuiască. Însă în Japonia se confruntau cu alte probleme, pentru că guvernul japonez, pentru a descuraja emigrarea, nu dădea drept de lucru coreenilor, nici de a închiria sau deține proprietăți, astfel încât majoritatea locuiau în ghetouri și munceau la negru. După ce Japonia a pierdut războiul, în 1945, a pierdut controlul asupra Coreei, iar țara a fost împărțită în două, una aflată sub influența SUA (Coreea de Sud), una sub influența Rusiei (Coreea de Nord, care rămâne, până astăzi, țară comunistă). Pentru foarte mulți coreeni care locuiau deja de decenii în Japonia, ba alții chiar se născuseră acolo, le-a fost greu să revină în propria țară. În primul rând pentru că deși acum eliberată din chingile Japoniei, Coreea era o țară foarte săracă, apoi pentru că mulți dintre cei care emigraseră erau din Coreea de Nord, care acum devenise țară comunistă. În plus, Coreea a fost măcinată de încă un război, după ce a fost împărțită în două, pentru că cei din Nord, comuniști susținuți de Stalin, au invadat Coreea de Sud. Astfel că majoritatea coreenilor din Japonia au decis să rămână, în continuare cu un statut neclar și ostracizați de către japonezi.
În acest context se desfășoară povestea unei familii, desfășurată pe 4 generații, care a emigrat în Japonia în momentul în care Coreea a devenit colonie, și a suferit nenumărate chinuri și nedreptăți în noua țară. Problema coreenilor din Japonia este un punct sensibil până și în zilele noastre, o rană care nu a fost încă vindecată – recent Japonia și-a retras ambasadorul din Coreea de Sud, situația dintre cele două țări fiind tensionată.
Pachinko este bestseller New York Times, USA Today, Wall Street Journal si Washington Post și finalist National Book Award & Dayton Literary Peace Prize. Cum spunea Junot Diaz, romanul este o meditație impresionantă despre ce sacrifică imigranții pentru a-și construi un cămin. Patru generatii de imigranti coreeni înfruntă destinul în Japonia secolului XX. Povestea începe cu Sunja, care își dezonorează familia săracă din cauza unei sarcini neașteptate. Părăsită de iubitul său coreean, care se mutase în Japonia și făcea parta din Yakuza, celebra bandă de crimă organizată, tânăra e salvată de un preot care o ia de soție, îi dă un nume copilului si o duce în Japonia. Acesta este doar începutul călătoriei, pentru că în Japonia o așteaptă multe alte greutăți și o reîntâlnire cu tatăl copilului său. Sunja este un personaj extraordinar, care în ciuda vicisitudinilor la care o supune viața, este de admirat pentru atitudinea demnă și curajoasă pe care reușește să și-o impună. Un model demn de urmat, o femeie care are ca o carcasă de oțel care îi ține drept niște oase frânte ale sufletului.
Iată punctul de plecare al romanului Pachinko, o saga emoționantă a unei familii excepționale, exilate și prinse în malaxorul indiferent al istoriei. Este una dintre cele mai bune cărți de ficțiune citite în ultima vreme. Eu am citit-o în engleză, însă am văzut că este tradusă și în limba română, la editura Nemira.
Câteva fragmente
Sunja, a women’s life is endless work and suffering. There is suffering and then more suffering. It’s better to expect it, you know. For a woman, the man you will marry will determine the quality of your life completely. A good man is a decent life, and a bad man is a cursed life – but no matter what, always expect suffering, and just keep working hard.
What else can we do but persevere, my child? We’re meant to increase our talents. Wherever you go, you represent our family, and you must be an excellent person – at school, in town and in the world.
Just study. Learn everything. Fill your mind with knowledge – it’s the only kind of power no one can take away from you. Hansu did not believe in nationalism, religion, or even love, but he trusted in education. Above all, he believed that a man must learn constantly.
Este o carte extraordinară, care ne arată că și cele mai tulburi vremuri pot fi depășite prin răbdare, muncă și perseverență. O lecție de viață și de istorie, prețioasă cu atât mai mult cu cât ne confruntăm cu pandemia și cu nesiguranța vremurilor actuale. De altfel, unul dintre rolurile literaturii este de a ne oferi consolare în momentele grele, indiferent că vorbim de probleme personale sau de contextul istoric. Astfel de lecturi ne arată că nu suntem singurii care se confruntă cu anumite probleme, că oamenii și omenirea s-a mai confruntat cu probleme poate chiar mai grave, dar le-a depășit. Concluzia este că și pe noi ne așteaptă o lumină la capătul tunelului.
Spor la citit! Și puteți să aflați mai multe despre carte și din acest video. 🙂
Sau, cum spun coreenii, 책 읽는 즐거움을 만끽하세요!
Care înseamnă „răsfață-te cu plăcerea cititului”! 🙂
