Vă recomand un tip de content video mai puțin obișnuit: un celebru musical de pe Broadway, Daddy Long Legs, o poveste profund umană care vă va emoționa, amuza și inspira.

foto: Pinterest

În secolul V dinaintea erei noastre, grecii antici se amuzau, se emoționau și se înduioșau asistând la tragediile sau comediile puse în scenă. Artiștii acelor vremuri îmbinau muzica, dansul și vorbele pentru a spune povești nemuritoare. Și pe bună dreptate folosesc cuvântul nemuritor aici, pentru că acest gen de reprezentații au supraviețuit până în zilele noastre, când încă trăim povești profund umane prin musicals, „urmașul” tragediilor grecești. Cele mai celebre locuri unde putem vedea un musical sunt pe Broadway, în New York sau în West End, Londra. Recent am descoperit că nu trebuie să călătoresc până la New York sau Londra pentru a vedea capodoperele puse în scenă: platforma de streaming Broadway HD pune la dispoziție sute de musicals. Mi-am făcut cont deja, iar prima săptămână este gratuită, urmând ca apoi, dacă dorești să prelungești, abonamentul costă 10 euro pe lună. Vă spun doar atât: merită toți banii. Am văzut deja câteva musicals, însă astăzi vorbesc despre unul care îmi va rămâne pentru totdeauna în suflet: Daddy Long Legs. https://www.youtube.com/watch?v=R5sjOP2L0ns Musicalul Daddy Long Legs este inspirat de celebra carte omonimă a scriitoarei Jean Webster, carte care a fost transpusă de

sute de ori în imagini, inclusiv într-un film clasic, care a făcut istorie, cu Fred Astaire în rolul principal. Daddy Long Legs spune povestea unei orfane, Jerusha Abbott, care este ajutată de către un binefăcător misterios, ce îi plătește cursurile la Universitate. Eroina este plină de viață și volubilă, iar noi vedem evoluția ei intelectuală, morală, socială, prin intermediul dialogului inteligent și amuzant, al cântecelor emoționante și inspiraționale, dar și al comentariilor ușor ironice la adresa societății. De fapt, temele de factură socială, care erau de actualitate la momentul apariției cărții, în prima decadă a secolului XX, dau culoare musicalului. Vedem discuții despre dreptul la vot și educație pentru femei, reforma instituțiilor, problema păturii de jos, iar lista poate continua. Aceste discuții sunt purtate prin intermediul scrisorilor pe care Jerusha…

Nu putem călători în perioada aceasta, însă putem călători cu imaginația. Vă recomand câteva cărți superbe, care vă vor scoate din rutina de zi cu zi.

Vă recomand 3 jurnale de călătorie care vă vor transpune în lumea largă: două sunt semnate de Bill Bryson, un autor renumit pentru jurnalele sale de călătorie, iar una de către un autor autohton, Marius Chivu. 📚O plimbare în pădure, Bill Bryson foto: Instagram Luisa Ene În primul rând această carte este despre perseverență, anduranță, voință și dorința de a ieși din zona de confort. O plimbare în pădure este o carte interesantă din mai multe puncte de vedere. Povestea începe cu decizia pe care o ia Bill Bryson, sătul și exasperat de rutina de zi cu zi: să străbată celebrul traseu Appalachian Trail. Acesta este unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume și străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 km, de-a lungul Coastei de Est americane. Bill și prietenul său, Stephen Katz pornesc pe Appalachian Trail din statul Georgia, în sud, și își încheie drumeția în Maine. Deși are parte de hărți prost întocmite, de condiții meteo îngrozitoare și de un coleg de traseu morocănos, Bill face tot ce poate pentru a-și îndeplini țelul. E un contrast așa ciudat! Când ești pe Appalachian Trail, universul

tău e pădurea, infinită și atotcuprinzătoare. E tot ce trăiești zi de zi. În cele din urmă, e tot ce poți să-ți imaginezi. Bineînțeles, ești conștient că undeva dincolo de linia orizontului se află orașe grandioase, fabrici zumzăind de activitate, autostrăzi aglomerate, dar aici, în acest colț de țară, cu copaci cât vezi cu ochii, pădurea e stăpână. (…) Dar, dacă ieși de pe potecă și te duci undeva cu mașina, așa cum am făcut noi, o să-ți dai seama cât de tare te-ai înșelat. Aici, munții și pădurile sunt doar un decor- familiar, cunoscut, apropiat, dar la fel de nesemnificativ și de nebăgat în seamă ca și norii care se mișcau cu repeziciune pe deasupra crestelor. Aici viața adevărată curge chiar pe lângă și peste tine: benzinării, magazine Wal-Mart și…

În perioada aceasta în care sănătatea noastră este amenințată, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să stăm în casă, reducând riscul de a ne contamina. Vă recomand un film și o carte care vă vor inspira și arăta că există lumină chiar și în cele mai întunecate locuri, dacă știi unde să o cauți.

Zilele trecute, o profesoară de la Faculatea de Litere pe care am apreciat-o foarte mult în anii de studenție, posta pe Facebook un status în care vorbea despre un film trist pe care l-a văzut recent: Austeritatea lui aspră mi-a amintit de străbunicul, un supraviețuitor a cărui amintire mă lecuiește de orice jelanie stupidă că viața noastră ar fi grea. Statusul ei m-a făcut să mă gândesc că și eu prefer subiectele incomode în această perioadă pe care o traversăm cu toții. Nu sunt genul de persoană care se binedispune uitându-se la o comedie ușoară, ci dimpotrivă, îmi hrănesc tăria de spirit cu povești care deși poate sunt ușor triste sau tratează subiecte incomode, mă încurajează, îmi arată că în primul rând se poate și mai rău, apoi că omenirea a mai traversat perioade dificile și le-a depășit. Una dintre aceste povești este povestea de viață a lui Winston Churchill și implicarea sa în cel de-al II -lea Război Mondial, când a ajuns Prim-Ministru al Marii Britanii într-un moment dificil al istoriei. UK rămăsese singură în lupta cu nazismul, o mulțime de țări erau

deja cucerite de către Hitler, iar Franța era și ea pe punctul de a capitula. Povestea sa o putem vedea în excelentul film Darkest Hour, pe care l-am urmărit pe Netflix recent. https://www.youtube.com/watch?v=6U3KBNMsPTQ În mai 1940 amenințarea nazismului bătea la ușa Marii Britanii și a întregii Europe. Curajul de care au dat dovadă britanicii, în frunte cu Winston Churchill, este un model de stoicism, curaj în fața adversității, și anduranță. Dacă la începutul războiului se estima că Marea Britanie va rezista cel mult 3 luni în fața temutului adversar, până să capituleze, britanicii au rezistat timp de 5 ani, iar la final s-au aflat de partea câștigătorilor. Un rol important în tot acest stoicism cu care au rezistat englezii atât de mulți ani l-a jucat Winston Churchill, prin discursurile sale care ridicau moralul mulțimilor. Cuvintele sale…

Eu abordez cărțile ca pe o sursă de îndrumare și cred cu tărie că dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înțelepți, mai fericiți. Vă recomand 3 cărți care inspiră, încurajează, consolează și oferă noi perspective. Spor la citit! :)

Freud spunea că de-a lungul istoriei, oamenii s-au întrebat în repetate rânduri care este scopul vieții lor. Această întrebare a rămas fără răspuns, însă dacă privim la acțiunile oamenilor, vedem că răspunsul este limpede: scopul tuturor acțiunilor noastre este fericirea. Întrebarea cu privire la scopul vieții omului a fost pusă de nenumărate ori; totuși, n-a primit încă un răspuns satisfăcător și poate că nici nu există vreunul. Prin urmare, ne îndreptăm atenția către o întrebare mai puțin ambițioasă, și anume ce dovedește comportamentul oamenilor în legătură cu intențiile și cu scopul

vieții lor. Ce așteaptă ei de la viață și ce vor să realizeze? Răspunsul la această întrebare este limpede. Ei fac eforturi să fie fericiți; vor să atingă fericirea și să rămână în această stare. Strădania lor are două fețe: una cu obiective pozitive și cealaltă cu obiective negative. Oamenii caută, pe de o parte, absența durerii și a…

Vă aduc 3 vești faine din lumea cărților. În Timișoara s-a deschis librăria Cărturești, care arată de poveste. Curtea Veche a lansat o revistă online dedicată cărților ce pot schimba vieți. „Casa din Strada Sirenelor”, una dintre cărțile mele preferate, a ajuns la a treia ediție și are pe coperta 1 un citat scris de...mine. :)

Cărturești Timișoara

Încep cu o veste importantă pentru mine, pentru că în Timișoara, orașul care înseamnă acasă pentru mine, s-a deschis librăria Cărturești! :) Libăria este amplasată în vechiul spațiu al librăriei Mihai Eminescu, un loc care trezește amintiri dragi multor timișoreni, printre care și eu. Noul Cărturești promite locuitorilor și vizitatorilor orașului susținerea și continuarea tradiției culturale a Timișoarei. Noua librărie Cărturești își așteaptă cititorii cu peste 8000 de titluri de carte în limba română, printre care se regăsesc bestselleruri celebre și cele mai noi apariții, 4000 de titluri de carte străină, cu accent

pe ficțiune în limba engleză și în limba franceză, albume de artă și arhitectură și branduri îndrăgite precum Moleskine, Legami, Oh Deer sau Serax. Deschiderea librăriei în vecinătatea Operei Naționale din Timișoara marchează și demararea unui parteneriat între Opera Națională Română Timișoara și Cărturești, prin care membrii programului de loialitate Buletin de Cărturești pot beneficia de invitații…

„Doamna din Lac”, o carte palpitantă care se citește compulsiv. Deși misterul te ține cu sufletul la gură, cartea are reverberații feministe, spunând poveștile unor femei hotărâte să își depășească condiția.

Vă recomand să vă începeți anul cu o carte palpitantă de la Crime Scene Press - Doamna din Lac, Laura Lippman. Vine cu recomandări foarte bune, este bestseller New York Times și a fost inclusă pe lista de „best crime fiction 2019” a Publishers Weekly, Washington Post & Kirkus Review. Cu așa recomandări nu puteam să nu o iau în seamă, mai ales că sunt fană a genului. Și bine am făcut, pentru că este o lectură de top. Suntem în 1966, în Baltimore, iar

Maddie Schwartz este o femeie fericită, chiar răfățată de soțul ei. Din senin, după o căsnicie de douăzeci de ani, hotărăște să își părăsească soțul și să găsească scopul și pasiunea vieții sale, să-și lase amprenta asupra unei lumi aflate în continuă schimbare. Nu știu cum să-ți explic. Parcă am văzut - vorba poemului - „drumul pe care n-am apucat”. Nu cred că sunt persoana…

Romanul „Sticletele” ar trebui citit în primul rând pentru că este o meditație elegantă și seducătoare asupra rolului pe care îl are arta în viața noastră. Apoi pentru că este și o poveste palpitantă, cu personaje fascinante, meticulos conturate de către autoare.

Aclamatul roman „Sticletele”, câștigător al premiului Pulitzer în 2014, a revenit în atenția publicului datorită ecranizării recente, care o are în distribuție pe una dintre actrițele mele preferate, Nicole Kidman. https://www.youtube.com/watch?v=IcG06hZooHM Romanul spune povestea lui Theo Decker, un băiat de treisprezece ani care supravieţuiește unui atentat terorist în care îşi pierde în mod tragic mama. În acest sens, este un buildungsroman, iar evoluția personajului principal este foate bine conturată. Însă pe mine m-a cucerit acest roman prin faptul că este o minunată pledoarie pentru artă,

demonstrându-ne în cele peste 1000 de pagini, că arta joacă un rol important în viaţa noastră. Că arta ne poate face viața mai frumoasă, ne poate vindeca și poate aduce lumină acolo unde credeam că există doar întuneric. După cum spuneau cei de la Vanity Fair, Sticletele este „o carte despre artă în toate formele sale.“ De fapt, chiar din titlul romanului ne dăm seama…

Pitagora era de părere că „toate lucrurile pot fi exprimate în termeni numerici, deoarece în cele din urmă totul se reduce la numere”. Îmi voi exprima și eu părerea despre 2 lecturi recente în termeni numerici: vă recomand 2 cărți de istorie de nota 10. Cărțile de istorie ocupă un loc fruntaș în topul lecturilor mele favorite, iar în acest articol vă propun lecturi fascinante, recent apărute la Editura Hyperliteratura.

Una dintre cărțile pe care le recomand în acest articol mi-a oferit răspunsul unei întrebări la care mă gândesc de mai bine de un deceniu. Despre ce carte și întrebare este vorba, povestesc mai jos. În liceu făceam parte din Asociația de Dezbatere, Oratorie și Retorică și participam la competiții de dezbateri locale, regionale și naționale, împreună cu echipa mea. Competițiile aveau teme de dezbatere care acopereau o paletă largă - de la protecția mediului și până la drepturile omului. Una dintre competiții îmi va rămâne pentru totdeauna

întipărită în memorie, grație temei pe care trebuia să o dezbat: ar trebui aplicată pedeapsa cu moartea și dacă da, în ce condții? Ca la fiecare competiție, eu și echipa mea pledam, prin rotație, atât pro cât și contra temei care se discuta. Foarte multă lume se gândește la condamnat în primul rând: este sau nu morală pedeapsa față de el? Însă…

Un articol personal, diferit de ceea ce scriu de obicei. Despre evoluție, schimbare și rezoluții pentru 2020. Sper să vă inspire și pe voi să vă setați scopuri sănătoase pentru noul an.

Horoscopul pentru 2020 îmi spune să mă gândesc ce s-a întâmplat în viața mea acum 10 ani, pentru că este relevant pentru anul care vine. Mai în glumă, mai în serios, m-am gândit la asta și am realizat că acum 10 ani luam una dintre cele mai importante decizii ale vieții mele: mă mutam în București. Aveam 23 de ani și o geantă plină cu vise, cum ar spune Delia. :) Acum, după 10 ani, trec prin alte schimbări majore în

mai multe planuri ale vieții mele și totodată trag o linie, să văd ce s-a întâmplat cu acea geantă plină cu vise. În 2011, când eram proaspăt mutată în București, aplicam pentru un post la Pro TV. Am găsit mailul recent, căutam ceva în arhive și am dat peste el întâmplător - uitasem că am aplicat la Pro. Nu am primit răspuns atunci, însă iată că „răspunsul” a venit…

Cum spunea Nietzsche, pentru ca viața să arate bine, jocul ei trebuie jucat; și-i trebuie pentru aceasta actori buni. Actori care se pun în scenă și se inventează pe ei înșiși. Îți recomand 3 cărți extraordinare, care să te motiveze să te inventezi pe tine însuți și să fii un actor mai bun pe scena vieții.

Darwin îi spunea într-o scrisoare vărului său: Întotdeauna am susținut că, în afară de nebuni, oamenii nu diferă prea mult în intelect, ci doar în stăruință și în muncă asiduă, și consider în continuare că aceasta este o diferență eminamente importantă. Cu alte cuvinte, Darwin, unul dintre cei mai influenți oameni de știință din istorie, considera că munca este mai importantă decât inteligența/talentul nativ. De ce este relevantă părerea sa? Pentru că, într-un fel, vocația sa era să observe micile diferențe care conduc, într-un final,

la supravețuire. De aceea merită să ne oprim și să ne gândim la opinia lui Darwin în privința factorilor determinanți ai reușitei - convingerea sa că stăruința și munca asiduă sunt, pe termen lung, mai importante decât abilitățile intelectuale. În acest sens, recomand trei lecturi care te vor motiva și te vor ajuta să devii cea mai bună versiune a ta în 2020. Nu sunt…