5 lecții despre scris din jurnalul lui Mihail Sebastian.

Tot ce am scris ieri (nici 5 pagini) a fost prost. Astăzi simt că va merge și mai greu. Eram săptămâna trecută ca un instrument acordat. Tot ce scriam avea tonul just. Acum mă simt dezacordat. Totul e fals, greoi, neadevărat. Uneori văd lucrurile, le simt, le aud- dar fraza nu mă ajută. Cade plumburie, decolorată, indiferentă.   Mihail Sebastian, Jurnal Te-ai gândit vreodată, în timp ce citeai ceva, ce a vrut să spună autorul, cum a ajuns la ideea respectivă, ce a vrut să transmită, sau cât timp i-a luat să scrie o anumită carte? Dacă da, dacă ești curios să descoperi ce se află în spatele cortinelor, cum lucrează la o carte un scriitor consacrat, Jurnalul lui Mihail Sebastian este cartea perfectă pentru tine. Spuneam într-o postare anterioară că însemnările lui Mihail Sebastian despre procesul scrierii sunt aur curat. În jurnalul său, acesta povestește tot, cât scrie pe zi, cum gândește o carte în ansamblul ei, chinurile în legătură cu calitatea scriiturii sale, tehnicile pe care le aplică. Am făcut o selecție cu cele mai importante idei despre scris desprinse

din carte, însă vă recomand să citiți cartea, mai ales dacă lucrați într-un domeniu creativ sau cochetați cu scrisul. Aveți multe de învățat din însemnările sale. Forțează-te să scrii Cel mai des întâlnit sfat și totodată cel mai util este să te apuci de scris. Mulți avem impresia că pentru a scrie trebuie să te lovească inspirația, însă la fel cum pofta vine mâncând și inspirația vine scriind. Pentru a scrie este crucial să te apuci de scris. Editezi după, corectezi, revii asupra unor idei, trebuie doar să te apuci. Zi pierdută în ezitări. Mi-e totdeauna frică să încep. Am recitit ce am scris, am răsfoit de câteva capitolele care o privesc pe Nora- sub pretextul de a o reîntâlni, de a recăpăta tonul care-i convine și, în realitate, pentru că nu aveam curajul să mă pun serios la lucru. (...)…

Și sincer vorbind, foarte sincer, fără niciun motiv de a mă păcăli pe mine însumi, cred că banii îmi și sunt indiferenți. Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată.  Mihail Sebastian, Jurnal Iarna aceasta mi-am petrecut concediul în liniște, acasă la părinții mei, la Timișoara. Departe de zgomotul Bucureștiului, am reușit să-mi pun gândurile în ordine și să citesc, să ajung cu lista la zi, cum s-ar spune. Citeam în Jurnal rândurile lui M. Sebastian despre București și m-am gândit cât de mult rezonez

cu ceea ce gândea el acum zeci de ani și cât este de actual.  Dar ce e deprimant la București sunt telefoanele, ieșirile în oraș, premierele de teatru, invitațiile. În prima zi, mi se părea- în comparație cu viața mea simplă de la Predeal- că intru într-o mare casă cu nebuni.  Acum că s-a terminat vacanța de iarnă, tihna mea…