Nu ştiu dacă de la filmele coreene horror pe care le devorez sau de la Memoirs of a Geisha, carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, dar de vreo câţiva ani am început să fiu foarte pasionată de cultura asiatică. Şi am tot căutat cărţi pe tema asta, iar acum câteva zile am terminat Shanghai Girls, o poveste foarte frumoasă. Recunosc că mi-a întrecut aşteptările, în sensul că mă aşteptam la o carte mai… chick lit. Părea aşa inofensivă cartea, cu coperta ei roz cu floricele, iar de fapt, am plâns torente la ea. Sunt scene în cartea asta care mi-au făcut pielea de găină. Lăsând la o parte povestea emoţionantă, despre care voi vorbi mai jos, cartea abundă în detalii despre cultura chineză. Am aflat de exemplu multe lucruri despre zodiacul chinezesc: se pare că Tigrii sunt cam impulsivi şi nu prea gândesc ei înainte să facă ceva, dar în rest sunt suuuper faini şi iubiţi de toată lumea dragii de ei (da, aţi ghicit, sunt Tigru :D)
Dar să revin la lucruri serioase; multe lucruri interesante despre superstiţiile chinezeşti, tradiţiile lor, felul în care văd lumea. Pasajele în care descrie tradiţia de a lega picioarele fetiţelor ca semn al poziţiei sociale bune a familiei sunt geniale. Şi sunt descrise atât de natural încât parcă nu îţi vine să judeci nişte oameni că le rup tălpile picioruşelor fetelor de mici şi sunt condamnate toată viaţa să trăiască aşa (oricât de macabru ar suna- şi e macabru, am căutat poze pe google). Sigur, te înfiori puţin, dar ajungi să înţelegi cum gândeau oamenii ăia, să intri în mintea lor şi asta contează în final.
Povestea este prezentată cumva natural: fără iubiri grandioase şi timeless, fără siropoşenii care nu îşi au rostul: oameni supuşi greşelii, trădării and so on dar care totuşi se iubesc, se iartă. Exact ca în viaţa reală. Iar limbajul este poetic pe alocuri: frumos, cu metafore, descrieri, te face să visezi la Shanghai, descrie imagini puternice, emoţionează. Este genul acela de poveste care te poartă în altă lume. Femei resemnate cu poziţia lor supusă în cadrul familiei şi totuşi puternice, cu vise, speranţe, temeri. Şi cu asta ajung şi la subiectul cărţii. Pearl şi May sunt surori şi trăiesc in Shanghai-ul anilor 1930, se bucură de libertate faţă de alte fete şi lucrează ca beautiful girls (fotomodele în ziua de azi). Au bani, frumuseţe, prieteni, libertate şi un job interesant: asta până când tatăl lor pierde averea familiei şi le aranjează căsnicii pentru a-şi plăti datoriile. Iar de acum încep greutăţile: japonezii invadează Shanghaiul, fuga către LA la soţii lor care erau practic nişte străini pentru ele, viaţa în ţara tuturor oportunităţilor şi America văzută prin ochii minorităţilor…sunt multe de spus, dar nu vreau să fiu spoiler. În schimb transcriu câteva pasaje care mi-au plăcut, să vă deschid apetitul:
“Maybe we’re all like that with our mothers. They seem ordinary until one day they’re extraordinary.”
“We’re told that men are strong & brave, but I think women know how to endure, accept defeat & bear physical & mental agony much better than men.”
“I wonder if there was anything I would have done differently. I hope I would have done everything differently, except I know everything would have turned out the same. That’s the meaning of fate.”
“People say you need to be strong, smart, and lucky to survive hard times, war, a natural disaster, or physical torture. But I say emotional abuse—anxiety, fear, guilt, and degradation—is far worse and much harder to survive.”
Spooor la citit şi până la următoarea carte,
Au revoir!
