Sidonia Drăgușanu este o autoare și jurnalistă din perioada interbelică și postbelică, o scriitoare care, prin operele și articolele ei a reușit să schimbe viețile femeilor din acea epocă. Autoarea avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. La vremea ei, era un fel de Cheryl Strayed (cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus – Dear Sugar) în variantă românească. Asta m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Jurnalul Aurorei Serafim, pentru că te alegi din cărțile sale cu niște lecții și idei pertinente și inteligente despre firea umană. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Sidonia Drăgușanu este un observator fin al psihologiei feminine și al naturii umane; îmi place mult delicatețea cu care scrie, condimentată cu ironie și umor din plin. Scriitura sa îmi aduce aminte de Caragiale; dacă îți place acest stil, atunci cărțile Sidoniei sunt perfecte pentru tine. Despre Sidonia am mai scris pe blog, am descoperit-o acum un an și a fost o surpriză tare plăcută. Nu vă lăsați înșelați de subiectele pe care le tratează – nu este deloc siropoasă, ci îmi pare obiectivă în observațiile sale și actuală.

Despre ce este vorba în Jurnalul Aurorei Serafim?

Romanul ne arată călătoria solitară spre independență și maturitate a unei femei ieșită dintr-o relație abuzivă cu un bărbat dominant. Aurora reușește să depășească traumele emoționale lucrând cu copiii într-o grădiniță și dăruindu-se lor. Deși se teme să iubească din nou, dragostea o surprinde și o vindecă. Iubirea joacă un rol important în acest roman, însă nu l-aș numi un roman de dragoste, pentru că este mult mai mult de atât. Jurnalul Aurorei Serafim explorează metehnele, viciile, slăbiciunile și orgoliile umane, toate gravitând în jurul ideii de iubire.

Personajul feminin principal, Aurora, este prezentat în antiteză cu un alt personaj, prietena sa, Lavinia. Aurora este „fata bună”, iar Lavinia „fata rea”. Cred că Sidonia s-a folosit de personajul așa zis negativ, Lavinia, pentru a ironiza și desființa prejudecățile vremurilor în care trăia și valorile promovate de regimul comunist. Lavinia este o femeie liberă, obraznică și orgolioasă, exact opusul femeii ideale din acea vreme (supusă, cuminte, gospodină etc.). Mi-a plăcut mult contrastul dintre aceste două femei și m-a atras extravaganța personajului „negativ”: curajul său de a spune lucrurilor pe nume, ironia cu care vorbea și libertatea cu care trăia.

Cine este Sidonia Drăgușanu?

Sidonia Drăgușanu este o scriitoare și jurnalistă din perioada interbelică și postbelică, care a fost redactor la revista „Femeia și căminul”, la „Femeia”, la ziarul „România liberă” și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A colaborat cu TVR – unde timp de mai mulți ani a susținut rubrica „Curierul inimii”, și a avut o bogată activitate la Radiodifuziunea Română și la TVR, cu scenete, scenarii radiofonice, conferințe și emisiuni pe teme feminine.

Sidonia Drăgușanu a scris atât cărți care se adresează în principal femeilor, precum Doamna cu ochelari negri și Într-o gară mică, dar și cărți pentru copii. De fapt, în romanul Jurnalul Aurorei Serafim, se vede iubirea sa pentru copii, pentru că discută mult despre psihologia și educația copiilor, prin intermediul personajului principal, Aurora, care este educatoare la o grădiniță.

Cui i se potrivește această carte?

Literatura Sidoniei Drăgușanu e una de observație și analiză a psihologiei feminine și nu numai. Dacă îți plac Cella Serghi, Mihail Drumeș, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sebastian sau Jane Austen, cartea asta este pentru tine. Dacă vrei să te destinzi, să nu te mai simți singur cu probleme tale, sau pur și simplu să zâmbești, citește Jurnalul Aurorei Serafim!

Jurnalul Aurorei Serafim a fost ecranizat în 1987 de către regizorul Mihai Constantinescu, cu actorii: Ioana Crăciunescu, Gheorghe Dinică, Emil Hossu.

Câteva idei geniale și foarte actuale despre firea umană din Jurnalul Aurorei Serafim

Despre resemnare în viața profesională

Mă gândesc că s-ar putea prea bine să faci și dumneata parte din acea destul de largă categorie de oameni care acceptă o meserie sau alta, din dezinteres și indiferență pentru toate la un loc sau din disperare, ca un naufragiat pe o insulă.

Despre ordine, monotonie și resemnare

Îți place ordinea, observ. Eu o detest. Ordinea e statică, monotonă, inexpresivă. Dezordinea e viață. Ordinea e moarte.

O pânză de Petrașcu înfățișând un interior în care lucrurile, cu patina vremii, așezate într-o ordine de neclintit – aceeași dintotdeauna și pentru totdeauna – vorbesc despre o viață, aceeași în fiecare zi. Și mâna femeii așezată pe clanță și pasul ei înaintând pe covor evocă monotonia unei biografii cu repetarea acelorași gesturi, în același univers în care se scurg egal, la fel, zilele și anii.

Pentru mine, Aura, nu există primejdia de a mă resemna, de a încremeni într-un tipar de viață. Și știi de ce? Pentru că eu mă plictisesc foarte repede de toți și de toate: și de oameni, și de locuri, și de mine, și de alții, și de sentimentele altora, și de ale mele, și de propriile mele aspirații. Asta este forța mea: nu mă leg de nimic. Numai cine se plictisește mereu nu se plictisește de fapt niciodată. Fiindcă nici n-are când.

Despre iubire și prietenie

Acum, când mă gândesc în urmă, îmi spun fără s-o nedreptățesc că singurul ei merit a fost acela de a fi găsit în viața mea un mare gol, o mare singurătate în care s-a instalat. Sunt asemenea legături în viața noastră, a oamenilor, care nu se explică decât că ne găsesc complet descoperiți – disponibili, avizi de a primi și de a dărui afecțiune. Suntem atunci fără nici o apărare, expuși de a fi asediați, expuși de a fi jefuiți la drumul mare de primul hoț de sentimente. Și la toate răspântiile vieții pândesc astfel de hoți.

Aproape întotdeauna când un bărbat părăsește o femeie… în fapt, el este demult părăsit de ea…

Despre scrupule și reputație

Scrupulele și le inventează timorații, lașii, ca să-și ascundă slăbiciunea, neputința… frica de răspundere, de consecințe. Imaginează-ți o societate în care n-ar exista legi care să pedepsească delictele, în care cinstea ar fi lăsată la liberul arbitru al fiecăruia, fără amenințarea nici măcar a oprobiului public. Câți ar mai avea „scrupulul” de a nu-și însuși ce e al altuia sau de a nu-și suprima senin adversarul, plasat pe linia intereselor lui, oricare ar fi ele, sentimentale sau materiale?

Mă înfurii și mă dezgust singură de mine, ori de câte ori mă descopăr atât de meschin îngrijorată de „reputația” mea, atât de temătoare de ce ar putea spune, crede gândi rău despre mine – cu sau fără temei – oricine și oricând.

Pentru mine, pentru soarta mea, n-am tremurat nicio clipă! Frica îmi repugnă, este animalică. Mie nu îmi este frică de nimeni și de nimic! Și am mândria de a nu-mi fi rușine de nimeni și de nimic! Nu-mi recunosc decât un singur șef ierarhic: EU. Un singur judecător: Eu. Un singur for suprem: Eu.

Despre responsabilitatea de a avea copii

Să-ți porți numai ție de grijă e prea puțin și prea mărunt. E, firește, o răspundere din cele mai mari, cea față de tine însuți, dar nu îți poate ajunge ca să te și împlinească. Nu poți trăi numai pentru tine. Ca să fii bine ancorat în viață trebuie să ai îndatoriri depline și de toate felurile față de alții. E ceea ce te susține și nu-ți dă voie să slăbești puterile, să dezertezi.

Dacă vreți să aflați mai multe despre Sidonia Drăgușanu, intrați pe site-ul pe care familia sa l-a realizat, un demers tare frumos, cu scopul de a o readuce în atenția publicului. Am găsit o mulțime de informații interesante despre ea și perioada în care trăia, inclusiv poze și alte documente.

Comments

comments