Să citești ceva de Victor Hugo reprezintă o bucurie literară, profundă, atât în ceea ce privește ficțiunea lui, cât și în privința autobiografiei. În Autobiografia mea intelectuală, Victor Hugo vorbește cu precădere despre rolul artei și al literaturii în viața noastră și explică în ce fel ne transformă în oameni mai buni. Despre asta și multe alte lucruri înțelepte de la unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, citiți mai jos.
Luisa Ene
M-am îndrăgostit de Victor Hugo datorită desenelor animate Les Miserable, inspirate de cartea cu același nume. Mizerabilii a fost de fapt prima carte serioasă pe care am citit-o, eram prin clasa I și țin minte că m-a impresionat teribil destinul dramatic al Cossettei.
Acum câțiva ani am vizitat casa lui Victor Hugo din Paris și am văzut biroul la care autorul a scris Mizerabilii. A fost unul dintre cele mai emoționante momente din viața mea. 🙂 Citeam că acolo avea constant musafiri din lumea artelor și se pare că Alexandre Dumas îi era prieten și îl vizita regulat – așa se explică faptul că prefața la autobiografia intelectuală a lui Hugo este scrisă de Dumas.
Autobiografia mea intelectuală este una dintre acele cărți care îți deschide ochii și te face să te gândești la felul în care îți trăiești viața, dar mai ales te impulsionează să citești și să acorzi mai mult timp artei. Sunt zeci de pagini în care explică rolul literaturii și al artei în viața noastră și spune, pe bună dreptate, că arta are ca rezultat, chiar dacă nu și ca scop aparent, ameliorarea omului.
Victor Hugo își prezintă crezul intelectual și artistic într-un mod poetic, cu vervă și grandoare. Este confesiunea unui spirit elevat și avid de cunoaștere, pentru care aproape niciun domeniu nu este inaccesibil. El face un tur de forță în autobiografia sa, abordând teme ample: frumusețea, arta, adevărul, iubirea, moartea, infinitul. Autobiografia sa constă într-o serie de eseuri împărțite pe capitole, în funcție de subiect. Este ușor de urmărit, bine structurată și te lasă cu sentimentul că Hugo a fost un om minunat, lăsând la o parte talentul său literar de necontestat.
Citiți câteva fragmente mai jos
💡 Citate inspiraționale despre viață din autobiografia lui Hugo
Cel care nu este în stare să fie sărac nu este în stare să fie liber.
*
Înainte de a deveni mare în exterior trebuie să te întărești în interior.
*
Natura acționează prin contraste. Prin opoziții, natura face obiectele să iasă la suprafață. Ea face ca lucrurile să fie simțite prin opusurile lor: ziua prin noapte, căldura prin frig etc.; orice lumină face umbră. De aici relieful, conturul, proporția, raportul, realitatea. Creația, viața, destinul nu sunt pentru om decât un imens clarobscur.
*
Vedem trecutul la telescop și prezentul la microscop. De aici se ivesc aparentele enormități ale prezentului.
🎨Victor Hugo despre artă
Arta are ca rezultat, chiar dacă nu și ca scop aparent, ameliorarea omului.
*
Treptat, lent, pe măsură ce contemplă sau citește, treaptă cu treaptă, urcând mereu, omul asistă uimit la dezvoltarea sa interioară; el vede, înțelege, acceptă, visează, gândește, se înduioșează, dorește. Închide ochii pentru a vedea mai bine, meditează la ceea ce a contemplat, se cufundă în intuiție și, dintr-odată, categoric, clar, incontestabil, victorios, netulburat, fără ceață, fără nori, în adâncul creierului său, în camera neagră apare spectrul solar orbitor al idealului; și iată că acest om are o altă inimă. În el, unele lucruri se îndreaptă și altele se înclină; contemplarea a devenit încântare, meditația a devenit compasiune. El se simte mai bine. (…) Bunătatea a țâșnit din frumusețe. Arta emoționează. De aici și puterea ei civilizatoare.
*
Anumite opere sunt ceea ce am putea numi excesele frumosului. Ele fac mai mult decât să lumineze; produc trăsnete. Date fiind lenevia și lașitatea spiritului uman, acest trăsnet este bine-venit.
📚 Victor Hugo despre literatură
Poezia include filozofia așa cum sufletul include rațiunea.
*
O carte nu vă va lăsa în pace decât după ce va fi dat un sens minții voastre. Uneori, cititorii părăsesc cartea cu totul transformați.
💭 Victor Hugo despre visuri și idealuri
Omul, chiar și cel mai comun, are nevoie să viseze. Chiar și pentru o clipă. Chiar și pentru o străfulgerare. Îi este necesar.
*
Oricine am fi, suntem aventurierii ideii noastre. Nu există niciun trecător prin această lume care să nu aibă propria fantezie, propriul capriciu, propria pasiune, propria îndrăzneală, propria miză, propriul risc pentru glorie, calitate sau beneficiu, propria ascensiune sau decădere, propriul noroc interior. (…)
*
Visuri, visuri, visuri. Unele mărețe, celelalte plăpânde. Idealul poate fi imbecil. Există ființe care visează un paradis făurit din supă cu slănină. Idealul vostru nu e altceva decât proporția voastră. Așa cum ne clădim visul, la fel ne clădim și viața. Conștiința noastră este arhitectul visului nostru.
🎭 Victor Hugo despre teatru
Teatrul nu este țara realului: există copaci din carton, palate din pânză, un cer de zdrențe, diamante din sticlă, aur fals, fard pe față, roșu pe obraz, un soare care iese de sub pământ. Teatrul este țara adevărului: există inimi umane pe scenă, există inimi umane în culise, există inimi umane în sală.
