Citesc despre Epicur și filozofia sa în Secretele fericirii (Richard Scoch) și am dat peste o idee foarte interesantă: aceea de a strânge plăceri pentru zilele de suferință. Cartea este foarte interesantă, voi scrie despre ea zilele acestea, între timp însă, câte ceva despre ideea care m-a făcut să las cartea din mână pentru a scrie. 🙂
Sursă foto: tumblr
Epicur (341- 271 î. Hr.) s-a născut la șapte ani după moartea lui Planton, în colonia ateniană de pe insula Samos din Marea Egee. Fiu de cărturar, el a început să fie interesat de filozofie încă din adolescență. Filozofia sa, propovăduită într-o perioadă agitată, în care idealurile democratice ale Atenei erau amenințate de dictatură și revolte populare, a exercitat o atracție deosebită asupra oamenilor. Însă Epicur nu și-a exercitat nicicând seducția într-o mai mare măsură ca în momentul morții sale.
*Spre deosebire de Socrate, Epicur a murit din cauze naturale (insuficiență renală); dar, ca și predecesorul său filozof, și-a dat ultima suflare înconjurat de prieteni și ucenici. Aflat într-un bazin de bronz cu apă fierbinte, Epicur a băut un pahar cu vin, și-a instruit elevii să-și amintească de învățăturile sale, după care a căzut liniștit într-o stare de inconștiență. În ultimele săptămâni ale vieții suferise dureri cumplite din cauza pietrelor la rinichi. Cu toate acestea, le repeta celor din jur că va muri binecuvântat și fericit, pentru că-i rămâneau amintirile frumoase ale conversațiilor cu prietenii. Atât de puternică era plăcerea acelor amintiri, susținea Epicur, încât îl făcea nesimțitor la durere. Două sute de ani mai târziu, Cicero a catalogat aceste afirmații ca simple exagerări: nici o amintire, oricât de încântătoare ar fi ea, nu poate împiedica pe cineva să simtă durere. Un om expus la o căldură insuportabilă nu-și găsește alinarea amintindu-și momentul când s-a răcorit în baie.
Nu vom putea ști niciodată dacă Epicur a exagerat pe patul de moarte. Dar ceea ce știm cu siguranță este că ultimele sale cuvinte i-au demonstrat credința în secretul fericirii: să strângi plăceri pentru zilele de suferință. (Secretele fericirii, Richard Scoch)
Richard Scoch, autorul cărții spune că nu vom putea ști niciodată dacă Epicur a exagerat pe patul de moarte; cred că asta nici măcar nu contează. Poate că da, amintirile plăcute nu te opresc să simți durerea de moment, fie ea fizică sau sufletească, însă te pot încuraja că aceste momente vor reveni. Cred că asta înseamnă de fapt secretul din spatele credinței lui Epicur, de a strânge plăceri pentru zilele de suferință: în momentele grele, să te auto-încurajezi cu rememorarea momentelor fericite, care îți vor alimenta speranța că poate fi mai bine: ai trăit momente plăcute și va veni momentul când le vei trăi din nou.
O altă lecție pe care o putem deduce din atitudinea lui Epicur este aceea de a privi întotdeauna jumătatea plină a paharului: chiar dacă acum mi-e rău, să mă gândesc la părțile bune ale vieții mele, trecute, prezente, sau, de ce nu, viitoare.
