Scriu ceea ce mi-aș dori să experimentez. Magia meseriei mele îmi permite să trăiesc viețile protagoniștilor mei, iar plăcerea de a descrie pe îndelete și grijuliu întâlnirea erotică depășește cu mult plăcerea de a o trăi.
Isabel Allende, Dragoste
- Se vorbește mereu de cât de mult iubește o femeie, însă rareori de cât de mult a fost ea iubită.
(Viață și spirit, Isabel Allende)
- Am exclus din pornire ideea de a mă referi la gelozia masculină, pentru că e de mai multe feluri și adesea n-are nimic a face cu dragostea, ci cu puterea, cu autoritatea și cu conceptul de onoare. (Dragoste, Isabel Allende)
- Diego nu era al meu- nimeni nu poate aparține vreodată altuia- iar faptul că eram soția lui nu-mi dădea vreun drept asupra lui sau a sentimentelor sale, dragostea este un contract liber care începe printr-o scânteie și se poate sfârși tot așa. Este amenințată de mii de pericole, dacă cuplul o apără se poate salva, crește precum un pom, produce fructe și umbră, dar asta numai dacă participă amândoi. Diego nu a făcut-o niciodată, legătura noastră era condamnată de la bun început. Acum înțeleg, dar atunci eram orbită, mai întâi de furie, apoi de mâhnire.
(Portret în sepia, Isabel Allende)
- Noi femeile, nu ascultăm decât dacă ni se șoptește la ureche. Punctul nostru G se află în urechi; cei ce-l caută mai jos își pierd timpul- pe al lor și pe al nostru. (Afrodita, Isabel Allende)
- În general, rămân cu un bărbat o perioadă considerabilă. Tendința asta pentru relații îndelungate nu vine din masochism sau din lipsă de imaginație din parte-mi, ci din prudență. E o tevatură întreagă să-ți schimbi partenerul: trebuie să inventezi strategii noi ca să te întâlnești cu el la ore bizare, să-ți cumperi desuuri sexi care să-ți ascundă ceulita, să te pliezi la fanteziile erotice ale tipului, prostii de genul ăsta. E o bătaie de cap și, în majoritatea cazurilor, nici nu merită osteneala.
(Afrodita, Isabel Allende)
