În limbile ce se trag din latină cuvântul compasiune înseamnă a nu putea privi cu sânge rece suferința altuia; altfel spus, participare cu simpatie la suferința altuia. Un alt cuvânt, având aproape aceeași semnificație, franțuzescul pitie (în engleză pity, în italiană pieta, etc.) sugerează chiar un fel de indulgență față de ființa suferindă. (…)
În limbile ce alcătuiesc cuvântul compasiune nicidecum din rădăcina passio-suferință, ci din substantivul sentiment, acesta e folosit aproape în același sens; cu toate acestea nu se poate spune că ar sugera un sentiment urât, sau de ordin secundar.
Puterea secretă a etimologiei sale scaldă cuvântul într-o altă lumină, conferindu-i o semnificație mai largă; a avea compasiune (co-sentiment) înseamnă a trăi cu cineva nenorocirea lui, dar, totodată, a împărtăși cu el orice alt sentiment: bucuria, spaima, fericirea, durerea. Această compasiune determină, așadar, capacitatea maximă a imaginației afective, arta telepatiei emoționale. În ierarhia sentimentelor, acesta e sentimentul suprem.
* fragment din Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei
foto: Tumblr
