Soarta omului e să se ridice mai presus de animalitate, să-și conducă viața după cele mai nobile idealuri și să-și mântuiască sufletul.  Isabel Allende, Ines a sufletului meu Ines a sufletului meu nu este prima carte de Isabel Allende pe care o citesc, am mai citit și Povestirile Evei Luna, despre care am vorbit aici. Mi-a plăcut mult de Allende și la prima carte citită, dar Ines... chiar mi-a ajuns la suflet. Ines a sufletului meu spune povestea de viață a lui Ines Suarez, cea care alături de Pedro de Valdivia a cucerit și a pus bazele coloniei Chile. Ines Suarez a fost cât se poate de reală, doar că istoria a cam ignorat-o până acum, iar faptele lui Ines, menționate de cronicarii vremii, au fost aproape ignorate de istorici mai bine de 400 de ani. Ea a luat parte la cucerirea Regatului Chile și la întemeierea orașului Santiago, jucând un rol esențial. Documentarea pentru acest roman i-a luat autoarei 4 ani și respectă în linii mari adevărul istoric, bineînțeles cu înfloririle de rigoare, fără de care nu ar mai fi literatură,

ci carte de istorie. Câteva lecții demne de reținut din  Ines a sufletului meu: Don't take the easy way. Calea cea mai ușoară nu este și cea mai bună, iar lucrurile care par grozave sau ușor de obținut nu sunt neapărat potrivite sau grozave pentru tine.  Isabel și Pedro s-au cunoscut în Peru, după multe greutăți prin care au trecut pentru a ajunge din Europa în Lumea Nouă. Peru era pentru conchistadori un fel de Eldorado: aur și argint cu duiumul, care rezultau în posibilități de îmbogățire peste noapte. Cu toate acestea, cei doi se hotărăsc să plece către Chile, pământ încă virgin pentru conchistadori. Era mult mai ușor să rămână în Peru, unde aveau de toate cu prisosință, însă setea de cunoaștere, aventură și nou i-a împins către acest drum anevoios, cucerirea Chile. S-a dovedit, evident, o decizie bună: au atins…