”Sunt varietăți peste varietăți, dar crede-mă, el o vrea pe Tipa Dezghețată, care e, în principiu, aia care-i place absolut orice lucru care-i place și lui și nu se plânge niciodată. (Cum știi că nu ești Tipa Dezghețată? Fiindcă el zice chestii gen: „Îmi plac femeile puternice”. Dacă-ți zice asta, o să se fută, la un moment dat, cu altcineva. Fiindcă „îmi plac femeile puternice” e codul pentru „nu suport femeile puternice”).”
”Nick m-a iubit. Genul de iubire cu șase i: m-a iubiiiiiit. Dar nu m-a iubit pe mine-mine. Nick a iubit o fată care nu exista. M-am prefăcut, cum făceam adesea, am pretins că am o personalitate. Nu mă pot abține, asta am făcut întotdeauna: cum unele femei își schimbă des hainele, eu îmi schimb personalitățile. Ce mască e confortabilă, ce se dorește, care-i moda zilei? Cred că majoritatea oamenilor fac asta, doar că nu recunosc, ori se opresc asupra vreunei măști fiindcă sunt prea leneși sau proști să-și a sume schimbarea.
În noaptea aceea, cu petrecerea din Brooklyn, mă jucam de-a fata care era atunci la modă, fata pe care o vrea un bărbat precum Nick: Tipa Dezghețată. Bărbații spun asta mereu, e complimentul suprem, nu? E o tipă dezghețată. O Tipă Dezghețată înseamnă o femeie focoasă, deșteaptă și amuzantă car adoră fotbalul, pocherul, glumele porcoase și râgâitul, care joacă jocuri video, bea bere ieftină, iubește sexul în trei și cel anal și-și îndeasă pe gâtlej cârnați și hamburgeri de parcă ar găzdui cel mai mare dezmăț culinar, dar care-și și păstrează silueta impecabilă, fiindcă, mai presus de orice, Tipele Dezghețate sunt extrem de atrăgătoare. Atrăgătoare și înțelegătoare. Tipa Dezghețată nu se înfurie în veci; zâmbește doar, într-un fel îndurerat și iubitor, și-și lasă bărbatul să facă ce vrea…
Și bărbații chiar cred că fata asta există. Poate se lasă păcăliți de faptul că atâtea femei sunt dispuse să se prefacă a fi fata asta. Pe mine, mult timp, Tipa Dezghețată m-a ofensat. Vedeam bărbați – prieteni, colegi, străini – dând târcoale acestor groaznice femei prefăcute și-mi venea să-i iau deoparte și să le zic, calm: Nu-ți dai întâlnire cu o femeie, îți dai întâlnire cu o femeie care a urmărit prea multe filme cu scenarii făcute de bărbați inabili social, care ar vrea să creadă că genul ăsta de femeie există și le-ar putea oferi un sărut. […] Tipele Dezghețate sunt și mai jalnice încă; nici măcar nu se prefac că ar fi femeile care ar vrea ele să fie, ci o fac pe femeile pe care le-ar vrea bărbații. A, și dacă nu ești o Tipă Dezghețată, te rog să nu crezi, cumva că omul tău nu vrea o fată din asta. Poate într-o variantă un pic diferită – poate e vegan, așa că Tipa iubește proteinele vegetale și se poartă fantastic cu câinii; poate e un artist hipster, și Tipa e o tocilară ochelaristă care se dă în vânt după benzi desenate. Sunt varietăți peste varietăți, dar crede-mă, el o vrea pe Tipa Dezghețată, care e, în principiu, aia care-i place absolut orice lucru care-i place și lui și nu se plânge niciodată. (Cum știi că nu ești Tipa Dezghețată? Fiindcă el zice chestii gen: „Îmi plac femeile puternice”. Dacă-ți zice asta, o să se fută, la un moment dat, cu altcineva. Fiindcă „îmi plac femeile puternice” e codul pentru „nu suport femeile puternice”).
Am așteptat cu răbdare, cu anii, ca limba pendulului să se balanseze de cealaltă parte, ca bărbații să înceapă să citească Jane Austen, să croșeteze, să pretindă că iubesc cosmosul, să organizeze întâlniri de lipit poze în albume și să se pupe pe obrăjori în vreme ce noi aruncăm priviri piezișe. Și abia atunci am putea spune: Da, e un Tip Dezghețat.
Dar nici vorbă. În loc de asta, femeile națiunii noastre au sporit întru degradare! Și, una-două, Tipa Dezghețată a devenit standard. Bărbații cred că ea există, că nu e doar fata de vis, una la un milion. Fiecare fată ar fi trebuit să fie tipa asta, și dacă nu erai, atunci ceva nu era în regulă cu tine.
Dar e ispititor să fii Tipa Dezghețată. Pentru cineva ca mine, căreia îi place să câștige, e tentant să vrei să fii fata pe care-o dorește orice băiat. Când l-am cunoscut pe Nick, am știut imediat că asta voia el. Și pentru el am fost dispusă, cred, să încerc. Îmi accept partea de vină. […]
Am fost probabil mai fericită în acei primi ani – în care m-am prefăcut că sunt altcineva – decât înainte sau după, vreodată. Nu-mi dau seama ce înseamnă asta.
Dar a trebuit să se oprească apoi, fiindcă nu era real, nu eram eu acolo. Nu eram eu, Nick! Credeam că știi. Credeam că-i un fel de joc. Credeam că avem o complicitate, o chestie genul nu mă întreba și nu-ți spun. Am încercat din greu să am inima ușoară. Dar nu se putea susține. Și a reieșit că nici el nu-și putea susține partea lui: bârfele inteligente, jocurile istețe, romantismul și curtarea. Totul a început să se erodeze. Nu-l suportam pe Nick când se arăta surprins dacă deveneam eu. Îl uram pentru că nu știa că totul trebuia să se termine, pentru că el chiar credea că se însurase cu creatura asta, rodul imaginației unui milion de bărbați care se masturbează, autosatisfăcuți și cu spermă pe degete. A părut de-a dreptul stupefiat când l-am rugat să mă asculte. Nu-i venea să creadă că nu-mi place să-mi epilez păsărica la sânge și să i-o sug la cerere. […] Iarăși, nu pricep: dacă lași un bărbat să anuleze planuri ori să refuze să facă lucruri pentru tine, aipierdut. Nu obții ce vrei. E destul de clar. Sigur, el s-ar putea să fie fericit, ar putea spune că ești cea mai mișto tipă care există, dar o spune fiindcă i-ai făcut pe plac. Îți zice Tipa Dezghețată ca să te tragă în piept! Asta fac bărbații: încearcă să te facă să crezi că ești Tipa Dezghețată ca să te înclini înaintea dorințelor lor. Ca un vânzător de mașini care zice: Cam cât ați da pe frumusețea asta? când tu încă n-ai fost de acord să o cumperi. Fraza îngrozitoare pe care o folosesc bărbații: „Știu că nu te superi dacă…” Ba da, mă supăr. Spune-o și gata. […]
Așa că trebuia să se oprească. Legătura cu Nick, siguranța simțită cu Nick, fericirea cu Nick, toate m-au făcut să-mi dau seama că în peisaj există și Adevărata Amy, care e mult mai bună, mult mai interesantă, complicată și provocatoare decât Amy Dezghețata. Nick o voia pe Amy Dezghețata oricum. Îți închipui cum e să-ți arăți adevărata fire, în sfârșit soțului tău, sufletului tău pereche, și să vezi că nu te place? Așa a început ranchiuna. M-am gândit mult la asta și cred că da, așa a început.”
*fragment din Fata dispărută, Gillian Flynn
