Freud spunea că de-a lungul istoriei, oamenii s-au întrebat în repetate rânduri care este scopul vieții lor. Această întrebare a rămas fără răspuns, însă dacă privim la acțiunile oamenilor, vedem că răspunsul este limpede: scopul tuturor acțiunilor noastre este fericirea.

Întrebarea cu privire la scopul vieții omului a fost pusă de nenumărate ori; totuși, n-a primit încă un răspuns satisfăcător și poate că nici nu există vreunul. Prin urmare, ne îndreptăm atenția către o întrebare mai puțin ambițioasă, și anume ce dovedește comportamentul oamenilor în legătură cu intențiile și cu scopul vieții lor. Ce așteaptă ei de la viață și ce vor să realizeze? Răspunsul la această întrebare este limpede. Ei fac eforturi să fie fericiți; vor să atingă fericirea și să rămână în această stare. Strădania lor are două fețe: una cu obiective pozitive și cealaltă cu obiective negative. Oamenii caută, pe de o parte, absența durerii și a nemulțumirii, iar pe de alta, să aibă sentimente puternice de fericire.

Sigmund Freud

Având asta în minte, faptul că scopul nostru este căutarea fericirii, vă recomand câteva lecturi minunate, care analizează cum putem găsi fericirea în viață, acasă și la locul de muncă. Cum să dai peste fericire, Daniel Gilbert, editura Litera, Măiestrie, Robert Greene, editura Litera și Arhitectura fericirii. Arta secretă de a-ți decora viața, Alain de Botton, editura Vellant.

📚Cum să dai peste fericire, Daniel Gilbert, editura Litera

În această carte genială, plină de spirit și accesibilă, renumitul psiholog de la Harvard, Daniel Gilbert, descrie toate festele pe care ni le joacă imaginația și toate iluziile de anticipare care ne fac să ne planificăm prost ziua de mâine și să ne estimăm greșit satisfacțiile. Pe scurt, cartea ne arată că de multe ori suntem nefericiți pentru că pur și simplu nu știm să estimăm corect cât de mult ne va plăcea un anumit lucru sau o anumită activitate în viitor.

Ne purtăm cu viitorii noi de parcă ar fi copiii noștri, petrecând cea mai mare parte a celor mai multe zile făurind zile de mâine despre care sperăm să îi facă fericiți. (…) Greșelile pe care le facem când încercăm să ne imaginăm propriul viitor sunt legitime, obișnuite și sistematice. Au un tipar care ne arată puterile și limitele capacității de previziune, cam în același fel în care iluziile optice ne arată puterile și limitele văzului. Despre asta este vorba în această carte. Descrie ce are știința de spus despre cum și cât de bine își poate imagina creierul uman propriul viitor și despre cum și cât de bine poate prezice care dintre acele variante de viitor i-ar plăcea cel mai mult.

Daniel Gilbert

Aducând la viață cele mai noi cercetări științifice în psihologie, în neuroștiintele cognitive, filosofie și în economia comportamentală, Gilbert dezvăluie ce au descoperit oamenii de știință despre capacitatea umană unică de a imagina viitorul și de a prezice cât de mult ne va plăcea când vom ajunge în acel moment. Cu o abilitate deosebită de analiză și cu o scriitură spumoasă, Gilbert explică de ce părem să știm atât de puține despre inima și mintea oamenilor care suntem pe cale să devenim.

Daniel Gilbert este profesor de psihologie la Harvard, a obţinut numeroase premii şi burse pentru activitatea didactică şi de cercetare, printre care premiul Phi Beta Kappa pentru excelenţă academică, premiul Diener pentru contribuţii extraordinare aduse psihologiei sociale, oferit de Fundaţia pentru Studiul Personalităţii şi al Psihologiei Sociale, o bursă Guggenheim, precum şi o distincţie acordată de APA (American Psychological Association). Cercetările sale ştiinţifice au fost publicate în The New York Times, Forbes, U.S. News and World Report, The New Yorker şi Scientific American Psychology Today. De asemenea, Daniel Gilbert este autorul unor nuvele SF apărute în publicaţiile Amazing Stories şi Isaac Asimov’s Science Fiction Magazine, precum şi în alte reviste şi antologii.

📝Fragmente

Cea mai măreață realizare a creierului uman este capacitatea de a-și imagina lucruri și întâmplări care nu există în lumea reală, aceasta fiind abilitatea care ne permite să ne gândim la viitor. Cum spunea un filosof, creierul uman este o mașinărie anticiativă, iar crearea viitorului este cel mai important lucru pe care îl face.

Care este legătura conceptuală dintre anxietate și planificare? Ambele, desigur, sunt intim legate de ideea de viitor. Simțim anxietate când anticipăm că se va întâmpla ceva rău și facem planuri imaginându-ne cum se vor desfășura acțiunile noastre în timp. Planificarea necesită privire în viitor, iar anxietatea este una dintre reacțiile pe care le putem avea în urma acesteia.

Insistăm să ne cârmim bărcile pentru că avem impresia că avem o idee destul de clară despre unde trebuie să ajungem, dar adevărul este că mare parte di manevre sunt degeaba – nu pentru că barca nu ar ajunge și nu pentru că ju putem găsi destinația, ci pentru că viitorul este fundamental diferit față de cum apare prin lentila previziunii.

📚Măiestrie, Robert Greene, editura Litera

Pe scurt, Măiestrie îți arată cum să faci ceea ce iubești și cum să fii cel mai bun, indiferent de domeniul în care profesezi. După ce a petrecut o viață studiind legile puterii, Robert Greene, autorul bestsellerului internațional Cele 48 de legi ale puterii, a descoperit care este calea spre măiestrie pe care au parcurs-o cei mai de succes oameni ai planetei, și ne-o dezvăluie, pas cu pas, în această carte inteligentă și bine structurată. După cum spune chiar autorul în introducerea cărții, geniul nu este ceva cu care te naști, ci este ceva care se poate cultiva prin disciplină, practică și viziune.

De-a lungul secolelor, oamenii au ridicat un zid în jurul măiestriei. Au numit-o geniu și au considerat-o a fi inaccesibilă. Au văzut-o ca pe un rezultat al privilegiului, al talentului înnăscut sau al unei alinieri favorabile a planetelor. Au făcut-o să pară a fi la fel de inconsistentă ca magia. Dar zidul acesta este unul imaginar. Iată adevăratul secret: creierul nostru este opera a șase milioane de evoluție și, mai mult decât orice altceva, această evoluție a creierului a fost menită să ne conducă spre măiestrie, spre puterea latentă existentă în noi toți.

Când m-am apucat de citit Măiestrie, am pornit la drum cu o prejudecată: aceea că este o carte de dezvoltare personală ușurică, însă pe parcurs am decsoperit că este mult mai bună decât mă așteptam. O recomand și vă las cu câteva fragmente din ea.

📝Fragmente

Oamenii obțin intelectul și calitatea minții pe care le merită, prin intermediul acțiunilor pe care le întreprind în viață. (…) Oamenii de știință au demonstrat gradul ridicat de plasticitate al creierului – modul în care gândurile ne determină alcătuirea mentală.

De prea multe ori, facem această separare în viețile noastre – pe de o parte există munca, pe de altă parte, viața din afara muncii, unde găsim adevărata satisfacție și împlinire. Atitudinea aceasta este una deprimantă, petru că ne petrecem cea mai mare parte e existenței muncind. Dacă ne raportăm la intervalul de timp respectiv ca la ceva ce trebuie depășit în drumul spre adevărata plăcere, atunci orele petrecute la muncă reprezintă doar o irosire tragică a timpului și așa scurt pe care ne este dat să-l trăim. Ar trebui, dimpotrivă, să vă percepeți cariera ca pe o sursă de inspirație, ca fiind parte a vocației dumneavoastră.

Omul nu cunoaște putere mai mică sau mai mare decât puterea dobândită asupra lui însuși.

Trebuie să depășim tendința de a diviniza sau demoniza oamenii și să învățăm să-i vedem și să-i acceptăm așa cum sunt. (…) Cea mai eficientă atitudine pe care o puteți adopta este una de acceptare absolută. Lumea este plină de oameni cu diferite caractere și temperamente. Cu toții avem o latură întunecată, tendința de a manipula și dorințe agresive. Sunteți un spectator al comediei umane și, fiind cât mai tolerant posibil, căpătați o abilitate mult mai mare de a înțelege oamenii și de a le influența comportamentul atunci când este necesar.

📚 Arhitectura fericirii. Arta secretă de a-ți decora viața, Alain de Botton, editura Vellant

Frumuseţea este promisiunea fericirii, scria Stendhal. Aplicând acest motto spaţiilor în care trăim zi de zi, Alain de Botton analizează cum ne este influenţată starea de spirit de clădirile în care locuim, lucrăm şi interacţionăm, arătându-ne, în acelaşi timp, cum putem construi spaţii care să ne crească şansele de-a fi fericiţi.

Deşi grija pentru designul locuinţei poate fi uneori catalogată ca frivolă, eseul lui Alain de Botton pleacă de la ideea că oamenii sunt profund influenţaţi de locul în care trăiesc. Arhitectura şi designul interior joacă un rol important în evoluţia personalităţii noastre, spaţiul pe care îl locuim având o misiune vitală – de a ne aduce aminte cine suntem cu adevărat. Cartea se construieşte în jurul unei întrebări aparent simple şi chiar naive: Cum arată o clădire frumoasă? Răspunsul la această întrebare, însă, reprezintă o meditaţie asupra filozofiei şi a psihologiei arhitecturii, al cărui scop este să ne ofere o nouă perspectivă asupra locuinţei proprii, a străzii şi chiar asupra propriei persoane.

Alain de Botton este romancier, eseist şi jurnalist, iar cărţile sale sunt considerate drept o “filosofie a vieţii de zi cu zi” și au devenit bestselleruri în 30 de ţări. Este producător şi realizator a mai multor programe de televiziune și unul dintre membrii fondatori ai unei instituţii de învăţământ în centrul Londrei, care promovează o nouă viziune asupra educaţiei – The School of Life.

📝Fragmente

O cameră urâtă poate coagula toate bănuielile noastre că viața ar fi incompletă, în timp ce una scăldată în soare, decorată cu plăci de calcar galbene ca mierea, poate susține tot ce e plin de speranță în noi. Credința în semnificația arhitecturii se bazează pe ideea că, în bine și în rău, suntem oameni diferiți în locuri diferite și pe convingerea că sarcina arhitectului este să ne redea persoana care am putea fi, în mod ideal.

Pare logic să presupui că oamenii au ceva din trăsăturile clădirilor de care sunt atrași: te aștepți ca oamenii care sunt sensibili la farmecul unei ferme vechi, cu pereții din pietre cioplite în mod neregulat și prinse în mortar subțire, care apreciază reflexiile lumânărilor pe plăci de ceramică decorate manual, care sunt seduși de biblioteci cu rafturi pline, de la podea până la tavan, de cărți care miros dulce-prăfuit și cărora le place să stea întinși pe podea lângă franjurii unui covor turcesc complicat să știe câte ceva despre răbdare și stabilitate, sensibilitate și blândețe, inteligență și cunoaștere, scepticism și încredere.

Johm Ruskin ne-a propus să căutăm, în construcția clădirilor noastre, două lucruri: vrem să ne ofere adăpost și vrem să ne vorbească – să ne vorbească despre ceea ce ni se pare nouă important și despre ceea ce avem nevoie să ni se reamintească.

A descrie o clădire drept frumoasă sugerează, așadar, mai mult decât o înclinație estetică; implică o atracție către acel stil de viață pe care structura în cauză îl promovează prin felul în acre arată. Senzația de frumusețe este semnul că am nimerit peste o articulare materială a ideilor naostre despre o viață împlinită.

Comments

comments