3 cărți de filosofie care ne ajută să trăim în armonie cu noi înșine și cu lumea din jur

În urmă cu 2.300 de ani înaintea erei noastre, Socrate și-a pus o întrebare care a avut repercusiuni până în zilele noastre: Ce este omul și mai ales ce poate deveni el?

Dacă până atunci filozofi precum Thales, Heraclit sau Pitagora cercetau lumea exterioară, odată cu Socrate și cu noul curent numit sofism, oamenii au început să-și îndrepte atenția către universul interior, către mintea umană. Iar de atunci, totul este istorie, iar treptat, filosofia a devenit terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajută să te cunoști și să trăiești în armonie, împăcat cu tine însuți și cu viața ta.

Filosofia ne învață să căutăm mai întâi ceea ce este bun pentru minte și toate celelalte fie vor urma, fie nu le vom simți lipsa. Fiecare individ este un cosmos sau un haos de dorințe, emoții și idei. Dacă învățăm să le facem să acționeze în armonie, vom reuși să trăim în echilibru cu noi înșine și cu lumea din jur. Vă recomand 3 cărți de filosofie extraordinare, care vă pot servi drept consilier în această călătorie de căutare a echilibrului.

📚Povestea filosofiei. Viețile și ideile celor mai importanți filosofi occidentali Will Durant,Editura Herald, 527 pagini

Câștigător al Premiului Pulitzer pentru non-ficțiune în 1968, Will Durant este cunoscut pentru poveștile sale erudite, prin care reușește să popularizeze filosofia și istoria. Povestea filosofiei este o descriere concisă și remarcabilă a vieților și ideilor unor mari filosofi – Platon, Aristotel, Bacon, Spinoza, Voltaire, Kant, Schopenhauer, Spencer, Nietzsche, Bergson, Croce, Russell, Santayana, James și Dewey. Această carte este una dintre cele mai reușite introduceri în filosofie care există, fiind un instrument de nelipsit pentru oricine care vrea să se familiarizeze cu istoria și dezvoltarea ideilor filosofice în Occident și să se lase inspirat și ghidat de către ele.

Această carte nu este o istorie completă a filosofiei. Este o încercare de a umaniza cunoașterea centrând povestea gândirii speculative în jurul unor personalități dominante.
Will Durant

Fiind pasionată de filosofie, mi-a plăcut mult povestea celor mai importanți filosofi și a ideilor care au schimbat lumea și modul nostru de a gândi. În special pentru că Durant a făccut povestea mai plăcută, asezonând-o cu umor, umanizând idei care altfel ar fi abstracte și reci și arătându-ne cum le putem aplica în viața noastră de zi cu zi.

Este o carte extraordinară, care se citește încet, pentru că trebuie să cugeți puțin în timp ce autorul te familiarizează cu anumite idei. Îți dă de gândit, îți pune mintea la încercare, te face să înțelegi mai bine de unde am pornit, noi, oamenii, unde am ajuns, dar mai ales, unde putem ajunge.

📝Fragmente

N-ar trebui să studiem doar filosofiile, ci și pe filosofi; ar trebui să ne petrecem timpul cu sfinții și martirii gândirii, lăsându-le spiritul să se joace în jurul nostru până când vom fi în stare să luăm parte la ceea ce Leonardo numea „cea mai nobilă dintre plăceri, bucuria înțelegerii”. Fiecare dintre filosofi are lecții importante pentru noi dacă ne apropiem de ei așa cum trebuie.

Platon se plânge de faptul că în privința lucrurilor mărunte – cum ar fi a ne procura încălțăminte – credem că numai o persoană calificată ne-ar putea servi, în schimb în politică presupunem că orice om care știe cum se obțin voturile se pricepe să administreze o cetate sau un stat. Când suntem bolnavi, chemăm un medic calificat – al cărui titlu este o garanție pentru o pregătire specifică și pentru competența lui – nu-l cerem pe cel mai frumos, nici pe cel mai elocvent. Atunci când întregul stat este bolnav, n-ar trebui să căutăm serviciul și ghidarea celui mai înțelept și mai bun? A găsi o metodă pentru a îndepărta incompetența și necinstea din posturile publice și a alege și a pregăti cele mai bune regului pentru binele comun, aceasta este problematica filosofiei politice.

Aristotel a cheltuit sume generoase pentru achiziția de cărți; fost primul, după Euripide, care a alcătuit o bibliotecă, iar fundamentul pentru clasificarea cărților a fost una dintre numeroasele lui contribuții la civilizație. Astfel Platon a numit casa lui Aristotel „casa cititorului”.

Secretul păcii interioare nu este să ne echivalăm realizările cu dorințele, ci să ne coborâm dorințele la nivelul realizărilor. „Dacă ceea ce ai îți este insuficient”, spune stoicul roman Seneca, „atunci, și dacă vei stăpâni lumea, te vei simți mizerabil.”

Pentru îndreptarea și punerea în valoare a imaginii de sine, omul trebuie să fie atent să nu se arate expus și vulnerabil în fața disprețului și a injuriilor, din cauza unei prea mari bunătăți, drăgălășenii și maleabilități, ci să arate măcar câteva scântei de spirit, gândire liberă și capacitate critică.

Filosofia ne spune: căutați mai întâi ceea ce este bun pentru minte și toate celelalte fie vor urma, fie nu le veți simți lipsa.

Toți oamenii sunt buni, cu excepția leneșului. Fiecare om trebuie să se ocupe de toate lucrurile de care se poate ocupa pentru a-și face un rost pe lumea asta.

📚 Filosofia ca mod de viață, Pierre Hadot, editura Humanitas, 263 pagini

La data convorbirilor reunite în această carte, Pierre Hadot se apropia de optzeci de ani. Avea în urma sa decenii întregi de activitate ştiinţifică, didactică şi editorială, dedicată îndeosebi textelor filozofice ale Antichităţii greceşti şi romane, dar se aplecase totodată şi asupra unor mari spirite din vremuri mai noi: Montaigne, Goethe, Nietzsche, Wittgenstein sau Heidegger. El începuse să publice, după şaizeci de ani, eseuri şi studii reprezentând rodul unei vieţi de cercetare filologică mai puţin preţuite de marele public. Succesul lor a arătat însă că Hadot era un filozof născut, nu făcut, un gânditor frământat de marile întrebări ale omului dintotdeauna. Ele veneau pe urmele celor spuse de textele filozofice asupra cărora trudise şi, aidoma lor, aveau răspunsuri eminamente practice, menite nu atât să edifice sisteme de explicare a lumii, cât să edifice sufletul însuşi, instituind exerciţii spirituale în vederea unei vieţi trăite în acord cu raţiunea. Convorbirile din această carte întregesc portretul spiritual al unuia dintre cei mai de seamă gânditori ai zilelor noastre, un tip de gânditor şi de savant din ce în ce mai rar întâlnit în vremurile noastre grăbite, ca şi un îndemn de a reciti cu alţi ochi marile texte ale tradiţiei filozofice europene şi nu numai.

După cum spune Anca Manolescu într-un articol în Dilema Veche, Pierre Hadot susţine, argumentează, ilustrează pe texte faptul că filozofia veche urmărea să ridice sufletul, să-i conducă, în mod lucid, metodic, aspiraţia spre un nivel universal. „Filozoful antic nu e cineva care produce construcţii speculative cu care existenţa lui nu prea are legătură. E cineva care îşi modelează existenţa – de la efortul cunoaşterii la conduita morală şi la purtarea zilnică – potrivit unor principii/repere care îl ajută să nu se lase dominat de particular, parţialitate, suficienţă mentală, care îl orientează spre o Raţiune atotcuprinzătoare, spre mereu dorite constelaţii ale adevărului. ” (Anca Manolescu, Dilema veche)

📝Fragmente

Am resimțit foarte puternic opoziția radicală dintre viața cotidiană trăită într-o semiinconștiență, în care automatismele și obișnuințele ne conduc fără să avem cunoștință de existența noastră în lume, dintre viața cotidiană, deci, și stările privilegiate în care trăim intens și suntem conștienți de ființa noastră în lume.

Mă întrebați dacă există o pierdere pentru că au dispărut genurile literare antice. Există o pierdere, parțială, dar cu totul reală, a conceperii filozofiei ca mod de viață, ca opțiune în viață și ca terapeutică. Așadar, filozofia s-a îndepărtat tot mai mult de viața concretă a oamenilor.

📚Leopardul de zăpadă, Peter Matthiessen, editura Polirom, 413 pagini

Leopardul de zăpadă este o relatare a călătoriei făcute de Peter Matthiessen împreună cu naturalistul George Schaller în Nepal, în căutarea faimoasei feline cu acest nume, dar și pentru a vizita Minăstirea de Cristal, un centru spiritual budist din Himalaya. Pasionat de filosofia zen și, în același timp, un observator perspicace al lumii din jur, Matthiessen transformă relatarea călătoriei sale într-una de tip inițiatic, în care căutarea acelui animal rar se îmbină cu o căutare a sinelui. Descrierea călătoriei, cu greutățile întîmpinate pe traseu, prin munții înzăpeziți și satele nepaleze, alternează cu digresiuni pe teme spirituale, legate de gîndirea și practica budistă. Această împletire de întâmplări, idei, personaje exotice și descrieri ale copleșitoarelor peisaje himalayene conferă un farmec aparte volumului lui Matthiessen, scris sub forma unui jurnal de expediție, dar care e în același timp o călătorie spre ființa lăuntrică ascunsă în fiecare dintre noi.

📝Fragmente

Toate celelalte ființe privesc în jos, spre pământ, numai omului i s-a dat un chip, ca să-și poată îndrepta ochii spre stele și privirea spre cer.

S-a sugerat că practicile yoga erau un fel de sinteză între austeritatea fizică ariană și complexele cunoștințe tradiționale despre psihic ale dravidienilor. Nomazii recent așezați năzuiau să se faca pe ei înșiși, trup și voință, căliți și fermi precum arcul și coada arcului – comparația lor preferată.

Budha a propăvăduit o doctrină bazată pe caracterul trecător al existenței individuale și continuitatea eternă a devenirii, asemenea râului care dimineața pare a fi același cu cel din seara trecută, deși de-acum s-a scurs deja.