sursă foto: tumblr
- Mâhnirile, în momentul în care se transformă în idei, își pierd din puterea de a ne răni inima. A percepe lucruri este, într-un fel, legat de dobândirea de cunoștințe. O gleznă luxată ne învață foarte repede cum stă treaba cu distribuția greutății corporale, faptul că am fost părăsiți de un iubit este un mod perfect de a ne familiariza cu mecanismele dependenței emoționale. De fapt, din punctul de vedere al lui Proust, nu învățăm nimic cum trebuie până când nu se ivește o problemă, până când nu ne doare ceva, până când un lucru nu merge cum sperasem: O mică insomnie se dovedește utilă, făcându-ne să prețuim somnul, proiectând o rază de lumină în întunericul acela. O memorie infaibilă nu este un stimulent prea puternic pentru a studia fenomenele memoriei. (Alain de Botton, Cum îți poate schimba Proust viața)
- Eu nu pot vindeca disperarea, domnule doctor. Eu o studiez. Disperarea este prețul pe care îl plătești pentru conștiința de sine. (Plânsul lui Nietzsche, Irvin Yalom)
- Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcția finală. (Despre frumusețea uitată a vieții, Andrei Pleșu)
- De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, căci atunci când sunt slab, atunci sunt tare. (Corinteni)
- Probabil cea mai bună măsură a măreției unei persone este capacitatea sa de a suferi. (Drumul către tine însuți, M. Scott Peck)
- Cred într-un amestec de speranță și lumină care îndulcesc cele mai amare momente. Cred că viața asta nu este tot; nu este nici începutul, nici sfârșitul. Cred în timp ce tremur de durere; am încredere că va fi bine în timp ce plâng. (Vilette, Charlotte Brontë)
- Fericirea este bună pentru corp, dar suferința este aceea care ne ascute mintea. (Alain de Botton, Cum îți poate schimba Proust viața)
