Meseria de a trăi, Cesare Pavese

Adevărul zicalei „Renunțați la lume și lumea vă va fi dată pe gratis” constă în aceasta: că renunțând la tot, devin peste măsură de mari lucrurile mici care ne mai rămân. E un fel, așadar, de-a extrage esența din lucrurile neînsemnate, de obicei nesocotite. Și mai e și asta: pentru ceilalți, valoarea lucrurilor pe care ei înșiși ni le refuză este dată în mare parte de dorința noastră neînfrânată de a le avea. E de ajuns să privim în altă parte și numaidecât proprietarii lucrurilor vor vedea cum li se degradează în mâini și ni le vor zvârli la picioare. 

Meseria de a trăi, Cesare Pavese

Foto: Luisa Ene

Cesare Pavese este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni ai secolului XX și deși am auzit multe despre el, jurnalul ținut între anii 1935 și 1950, publicat post-mortem, este prima carte a sa pe care o citesc.

Lectura jurnalului său nu este una comodă: Pavese are un scris intelectual, presărat cu termeni literari, cu mici inserții de critică literară, și este dezarmant de sincer, de critic la adresa propriului caracter, sau a operei sale. Dacă ești interesat de literatură, sau de critică literară, paginile în care își analizează opera, sau pe cea a unor scriitori precum Balzac, Shakespeare etc., sunt de neprețuit. Ar merita publicate separat, ca scurte esee de critică literară. De asemenea, însemnările sale despre viață sunt adevărate incursiuni în sufletul uman și cu siguranță te vei regăsi în anumite frământări sau analize ale sale.

Fiind al treilea jurnal de scriitor pe care îl citesc anul acesta, după Tolstoi și Mihail Sebastian, (încă) mă uimește și deopotrivă mă încântă un lucru pe care îl au în comun: auto-critica. Mă uimește pentru că nu m-aș fi așteptat ca acești mari scriitori să fie atât de critici cu ei înșiși, ba chiar nesiguri pe ei și opera lor. Și mă încântă pentru că eu cred că auto-cunoașterea și sinceritatea reprezintă drumul spre dezvoltarea personală și o viață mai bună, atât pe plan personal, cât și profesional.

Spuneam mai sus că Meseria de a trăi, Cesare Pavese, nu este o carte comodă, iar asta pentru că autorul, analizând sufletul uman și manifestările sale te face și pe tine să te analizezi, te invită la introspecție.

  • Și mai ales nu trebuie uitat că a face poezii este ca și cum ai face dragoste: nu vei ști niciodată dacă propria bucurie este împărtășită.  
  • Singurul fel de a scăpa de abis este de a-l privi, de a-l măsura, de a-l sonda și de a coborâ în el. 
  • Viitorul va veni în urma unei îndelungi dureri și a unei îndelungi tăceri. 
  • Tot ceea ce i se întâmplă unui om este condiționat de întregul său trecut: este, pe scurt, ceea ce i se cuvine.
  • Printre semnele care mă avertizează că tinerețea a trecut, cel mai de seamă este acela care mă face să-mi dau seama că, într-adevăr, literatura nu mă mai interesează. Vreau să spun că nu mai deschid cărțile cu acea neliniștită și înflăcărată speranță în valorile spirituale, pe care, în pofida evidenței, o simțeam cândva. 
  • N-ar trebui oare să mă surprindă, în câte-o dimineață cețoasă și însorită, gândul că tot ceea ce am avut a fost un dar, un nemaipomenit dar? Că din neantul strămoșilor mei, din neantul acela vrăjmaș, m-am născut și am crescut eu singur, cu toate păcatele și victoriile mele și, cu trudă și tărie, trecând prin tot felul de pericole, am ajuns în ziua asta, de acum?
  • A iubi pe cineva este ca și cum ai spune: de acum înainte această persoană se va îngriji de fericirea mea mai mult decât de propria sa fericire. Ce poate fi mai imprudent decât asta?

Foto: Luisa Ene

  • Dragostea interesează persoana iubită în baza bunurilor pe care le aduce cu sine. De aceea cel ce este preocupat să iubească cu sinceritate și fără rezerve aproape că niciodată n-a avut timp în viață să adune bunuri (personalitate, averi, forță, mijloace, calități, etc.) care ar face să i se primească dragostea.
  • Avem slăbiciuni. Suntem convinși că nimeni nu poate să-și schimbe propriul bagaj. Încercăm cu viclenie să ne transformăm slăbiciunile în calități. Dar dacă în bagaj lipsește tocmai viclenia? 
  • Îmi petreceam seara așezat în fața oglinzii, ca să nu fiu singur…
  • Literatura este o apărare împotriva loviturilor vieții. 

Cartea se poate achiziționa de pe site-ul editurii All, de aici.

Sursă ilustrație: www.circololettori.it

Comments

comments

Have your say