Pentru că azi este ‘Ziua mondială a poeziei’, m-am gândit să o sărbătorim cu o veste bună pentru poezia românească: sâmbătă seara, la Gdańsk, Ana Blandiana a fost distinsă cu ”Premiul Poetul European al Libertăţii”, pentru volumul ”Patria mea A4”.
Imediat după ceremonie, poeta a scris, pe contul său de Facebook: “Poezia mea este un fel revoltă la ce se întamplă în lumea de azi – Premiul Poet European al Libertăţii”.
La fiecare ediţie a concursului ”Poetul European al Libertăţii”, desfășurat sub patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din Polonia, sunt nominalizaţi şapte autori din şapte state europene. Alături de Ana Blandiana, la ediția 2016 au fost nominalizaţi Vanni Bianconi din Italia, Lidia Dimkovska din Macedonia, Yahya Hassan din Danemarca, Daniel Jonas din Portugalia, Anikó Polgár din Ungaria şi Serghei Stratanovski din Rusia. Volumul ”Patria mea A4” a apărut în versiune poloneză în luna ianuarie a acestui an, la editura Słowo/Obraz Terytoria, în traducerea Joannei Kornaś-Warwas.
Ana Blandidana este membru al Academiei Europene de Poezie, al Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé” şi al Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO). Dacă nu sunteți amatori de poezie, vă recomand un volum de proză al ei: ”Fals tratat de manipulare”. În timpul regimului comunist, cărţile Anei Blandiana au fost, periodic, interzise pentru publicare: în perioada 1959-1964, în anul 1985 şi apoi, vreme de un an, între 1988 şi 1989. Ana Blandiana vorbește despre cenzură și toată această perioadă în”Fals tratat de manipulare”, e genială și merită să o citiți măcar pentru tabloul pe care îl zugrăvește despre perioada comunistă de la noi.
Închei cu una dintre poeziile mele preferate:
Poate că mă visează cineva- Ana Blandiana, Poezii (1974)
Poate că mă visează cineva –
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.
