-Frumoasă poveste, a spus Iris, simțind cum îi bate inima mai tare.

– Și la fel de reală ca viața însăși. Ne învață ceva despre fericire: o pot percepe cu toată intensitatea doar cei care au avut și suișuri, și coborâșuri, căci este vorba despre un joc de contraste. Cei care trăiesc căldicel, navigând printre emoții moderate, nu vor cunoaște nicicând esența vieții. Asta e învățătura poveștii cu puțul: uneori trebuie să atingi fundul prăpastiei ca să înțelegi măreția cerului. 

Cel mai frumos loc din lume este chiar aici, Care Santos & Francesc Miralles

Una dintre scriitoarele mele favorite, Care Santos, autoarea bestsellerului Poftă de ciocolată, revine în atenția cititorilor cu romanul Cel mai frumos loc din lume este chiar aici, o mică bijuterie literară scrisă împreună cu Francesc Miralles, recent apărută în colecţia Raftul Denisei la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Corneliei Rădulescu.

În seara aceasta a avut loc lansarea cărții la Librăria Humanitas de la Cişmigiu și a fost o seară magică, în primul rând pentru că a început perfect: cu lectura primelor 70 de pagini din roman. Parcă nu îmi venea să mai las cartea din mână, deși, când au început să vorbească invitatele, nu am regretat că am părăsit cartea.

Inițial, Care Santos trebuia să fie și ea prezentă la lansare, dar din motive de sănătate, nu a mai reușit să ajungă. În schimb, Denisa Comănescu, manager al Humanitas Fiction, ne-a citit o scrisoare din partea autoarei. Mi-a plăcut mult cum a spus că deși are parte de o zi însorită pe țărmul Mediteranei, unde locuiește, îi lipsește ziua ploioasă din București, pe care și-ar fi dorit să o petreacă alături de cititorii săi.

În cadrul evenimentului au vorbit Tania Radu, Marina Constantinescu şi Simona Kessler, iar moderatorul întâlnirii a fost, ca de obicei, Denisa Comănescu.

Cel mai emoționant și amplu discurs al serii a fost cel al Marinei Constantinescu, director artistic al Festivalului Național de Teatru. Câteva dintre spusele sale:

• Există în noi o ființă profund pozitivă, solară. Eliberați-o și veți fi fericiți în prezent.
• Să-ți înțelegi trecutul și să ai puterea să zbori către viitor.
• Cartea este ca un fel de doză homeopatică: o iei acum și efectul se face simțit mai târziu. Pagină după pagină, pastilă după pastilă, mi-am dat seama că îmi este tot mai bine în compania ei.
• Toți trecem prin momente mai furtunoase, mai întunecate. Important este să ai puterea să crezi că lumina există, că a doua zi există și că mai presus de orice, prezentul este cheia fericirii.
• Dizlocarea trecutului din prezent este o artă a fericirii. Dacă nu ai rezolvat problemele trecutului, simți cum îl târăști după tine.
• Să faci lumină în prezent, ca să poți descoperi darurile sale.

La final, Tania Radu, critic literar, a vorbit și ea despre carte,  explicând care este instrumentul său de măsurare a cărților: puterea lor de remanență.  Iar cartea asta este una care îți persistă în suflet și în memorie. Mi-a plăcut mult ceea ce a spus despre cărți, pentru că este exact părerea mea: avem nevoie de astfel de cărți, care să ne întoarcă cu fața spre noi.  

Înainte să plec, am avut parte și de o întâmplare drăguță. Simona Kessler a venit la mine și m-a rugat să îmi facă o poză, cu cartea în mână, pentru a o trimite autoarei. M-am emoționat, recunosc, în primul rând pentru că o admir pe ea, apoi la gândul că poza mea de cititoare va ajunge la o scriitoare pe care o iubesc. Pentru cei care nu știu, Simona Kessler, este, mai în glumă, mai în serios, regina copyright-ului din România, fiind fondatoarea primei agenții literare de la noi, Simona Kessler International Copyright Agency, care reprezintă un număr impresionant de edituri și agenții literare din străinătate. Am rugat-o să îmi trimită și mie poza, să am o amintire frumoasă de la eveniment. 🙂

Nu am plecat de la eveniment fără să obțin autograful traducătoarei, Cornelia Rădulescu. Toată lumea își imaginează munca de traducător ca fiind o muncă repetitivă și mai puțin creativă. Însă nu este deloc așa, munca unui traducător este decisivă din punctul meu de vedere. Dacă o carte nu este tradusă bine, o las din mână. Și nu este nevoie să cunoști cartea în limba originală ca să îți dai seama de asta… simți. De aceea traducătorul trebuie să simtă cuvintele, ideile, să aibă o sensibilitatea aparte, să știe instinctiv ce a vrut să spună autorul și cum s-ar traduce asta mai bine, pentru a-i reda ideile cât mai fidel.

Vă recomand să mergeți și voi măcar o dată la un eveniment de la Humanitas Cișmigiu, chiar dacă nu sunteți cititori înrăiți, chiar este frumos și bonus, pleci acasă cu un bagaj nou de cunoștințe.

Facebook

Twitter

Linkedin

email

Comments

comments