Obiceiul de a face planuri la sfârșit de an, de a stabili scopuri și moduri de acțiune pentru noul an este unul pe care îl avem toți, însă din păcate puțini respectăm ceea ce ne-am propus. De aceea, eu am renunțat la a stabili rezoluții pentru anul nou, în schimb, fac o retrospectivă a cărților citite în anul respectiv și a celor mai importante idei desprinse din ele. Idei care mi-au dat de gândit, care m-au ajutat să mă dezvolt, pe care le trec pe hârtie și le consult ulterior. Pentru mine, acestea sunt mai importante decât scopurile precum dieta, mersul la sală sau mai știu eu ce alte lucruri concrete. Și asta pentru că aceste idei se pot aplica în orice compartimet al vieții și de fiecare dată când am nevoie de ajutor, de inspirație, de încredere în mine, recurg la lista mea. Anul acesta le transcriu și aici, cu gândul că poate unele dintre ele vă vor fi de folos în anul care vine. Un an nou exact așa cum l-ați visat! Și nu uitati să aveți grijă de sufletul vostru, pentru că nu există doar subnutriția alimentară: mai există și subnutriția spirituală! 🙂
Sursă foto: Tumblr
- Lucrurile pe care ne dorim să le facem și să le realizăm- genul de persoană care sperăm să devenim într-o zi- sunt, de fapt, la îndemâna noastră. Dar calea spre fiecare dintre aceste scopuri are acest dezavantaj: este o cale care presupune suferință, conflict cu propriul sine, dezamăgire, invidie și frustrare. Doar prin asemenea suferințe pot ieși la suprafață lucrurile bune. Ele nu apar, pur și simplu, dintr-un noroc chior. Dacă ne uităm din exterior la ceva ce admirăm (un om care are succes) vedem doar efectul. Dar, de obicei, nu ni se dă ocazia să observăm cu atenție evoluția în trepte a respectivei persoane. Nu vedem nopțile de chinuri, fricile sale, nesiguranța sa. Lecții de viață de la Nietzsche, John Armstrong
- În căutarea plăcerii nu putem face absolut tot ceea ce ne place. Deși nu există niciun cadru moral absolut în care acțiunile noastre să fie judecate, ne putem da seama că anumite acțiuni ne fac mai fericiți, iar altele mai puțin fericiți. În viziunea lui Epicur, standardul corect prin care să judecăm o acțiune nu privește conformarea ei la un cod moral, ci efectul ei- dacă ne simțim netulburați, eliberați de griji. Nu există o altă măsură care să spună dacă e bine sau nu ceea ce facem. Interesul nostru rațional este să acționăm dacă ne va fi bine și să ne stăpânim dacă ne va face rău. În felul acesta, rațiunea și plăcerea coexistă pașnic. Secretele fericirii (Richard Schoch)
- În secolul de aur filozoful Pascal, constatând că nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, a propus un pariu. Printre milioane de incertitudini, afirma că am avea mai mult de câștigat crezând în Dumnezeu și respectându-l decât necrezând. Îmi zic că la fel este și în cazul iubirii. Să pariem deci pe ea. Să o facem să existe. Iată provocarea mea. Iubirea mă interesează mai mult decât seducția, decât plăcerea, ba chiar și decât fericirea. Éric-Emmanuel Schmitt, Elixirul dragostei
- Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea. (Maica Tereza)
- Cei care se consideră victimele unor împrejurări vor rămâne întotdeauna victime până când îşi vor dezvolta o viziune mai mare pentru viaţa lor. (Stedman Graham)
- Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni. (Charles Dickens)
- Nu este nimic mai sfânt decât integritatea propriei tale minți. Ralph Waldo Emerson
- Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcția finală. (Despre frumusețea uitată a vieții, Andrei Pleșu)
- De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, căci atunci când sunt slab, atunci sunt tare. (Corinteni)
- Probabil cea mai bună măsură a măreției unei persone este capacitatea sa de a suferi. (Drumul către tine însuți, M. Scott Peck)
- Cred într-un amestec de speranță și lumină care îndulcesc cele mai amare momente. Cred că viața asta nu este tot; nu este nici începutul, nici sfârșitul. Cred în timp ce tremur de durere; am încredere că va fi bine în timp ce plâng. (Vilette, Charlotte Brontë)
- Fericirea este bună pentru corp, dar suferința este aceea care ne ascute mintea. (Alain de Botton, Cum îți poate schimba Proust viața)
- Teama de suferință ne împiedică să ne atingem potențialul. Teama de a acționa, de a risca, de a ne croi propria soartă, de a nu dori prea mult și a suporta eșecul, toate acestea ne fac să stagnăm. „Are inimă doar cel ce cunoaște frica, dar o stăpânește; cel ce vede abisul, dar îl sfidează.” Genealogia moralei, Nietzsche
- Spiritul nobil are aspirații înalte de la viață. Genealogia moralei, Nietzsche
- Lumea cunoașterii este suficient de bogată, încât să ne umple viața, fără a mai avea nevoie de lucruri inutile care n-ar face decât să pună stăpânire pe mințile și pe orele noastre de relaxare. (Charlotte Periand, O viață în slujba creației)
- Cultivați arta de a trăi în singurătate: învățați să fiți fericiți pentru voi înșivă! Arta simplității, Dominique Loreau
- Renunțarea la un ideal ne face să scăpăm de presiunea de a ne conforma lui. Tocmai pentru că este un ideal, este investit cu autoritatea de a prescrie modul în care ar trebui să arate lucrurile; de aici rezultă că, odată scăpat de sub bolta pe care idealul o înalță deasupra ta, vei fi liber să devii tu însuți în tot ceea ce înseamnă individualitatea ta nonconformistă- neuniformă, singulară, năzuroasă, rebelă, excentrică, îndrăzneață, neortodoxă și originală. De aceea, abandonarea idealului poate să fie un preț care merită plătit. (Mic dejun cu Socrate, Robert Rowland Smith)Prin urmare, să nu mai visăm visurile noastre, ci să le trăim!
Sursă foto: Tumblr
