Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta. She was Lo, plain Lo, in the morning, standing four feet ten in one sock. She was Lola in slacks. She was Dolly at school. She was Dolores on the dotted line. But in my arms she was always Lolita.
― Vladimir Nabokov, Lolita
Am fost curioasă totuși să aflu care era coperta preferată a lui Nabokov și am dat peste un interviu în care vorbește despre diversitatea de ediții și coperte Lolita, aici. Se pare că preferata sa este o schiță franceză din 1963. Nabokov ținea în biblioteca sa toate edițiile Lolita, chiar și pe cele în limbi străine pe care nu le vorbește. Este la polul opus de Borges de exemplu, care nu ținea în casa lui nicio carte a sa, ba mai mult, se spune că avea foarte puține cărți, iar apartamentul său avea un aspect destul de ”spartan”. Cam ciudat pentru un om care a rămas celebru prin afirmația că raiul pentru el ar fi o bibliotecă infinită, nu?









