foto: Luisa Ene
Ceea ce pornește de jos în sus înflorește când este supus la cantități adecvate de stres și dezordine.
Nassim Taleb, Antifragil
foto: Luisa Ene
De Nassim Taleb am aflat dintr-un articol al lui Malcolm Gladwell din The New Yorker și mi-a plăcut atât de mult ceea ce am citit, încât am comandat imediat cartea sa, Antifragil.
Cine este Nassim Taleb
Nassim Taleb este expert în domeniul riscului și probabilităților, om de afaceri, scriitor tradus în peste 30 de limbi și unul dintre cei mai cunoscuți și excentrici gânditori contemporani.
Ce susține Nassim Taleb
În Antifragil spune, pe scurt (foarte pe scurt, cartea are 550 de pagini), că oamenii au de câștigat de pe urma stresului și tensiunii la care sunt supuși ocazional, de fapt majoritatea lucrurilor trag beneficii de pe urma dezordinii, volatilității și factorilor de stres. Improbabilul, imprevizibilul și nesiguranța nu sunt atât de periculoase pe cât se crede, ci se dovedesc utile, dezirabile și chiar necesare- pentru că îmbunătățesc și întăresc orice sistem, organic sau anorganic.
Cunoașterea prin încercări și reușite este superioară cunoașterii academice, iar persoanele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea ferite de factori de stres și dezordine.
Câteva idei de luat acasă, din cartea Antifragil
David Halpern mi-a adus la cunoștință- ca reacție la ideea mea despre antifragilitate- un fenomen numit ”creștere post-traumatică”, opusul sindromului de stres post-traumatic, prin care oameni răniți de întâmplări trecute ajung să se depășească pe ei înșiși. Nu mai auzisem niciodată despre acest fenomen (…) însă cultura populară are conștiința unui echivalent, după cum ne demonstrează expresia ”și-a călit caracterul”.
Mulți oameni, precum Cato, marele om de stat roman, priveau confortul – aproape orice formă de confort – drept o cale spre pierzanie. Lui nu-i plăcea când totul îi venea ușor la îndemână fiindcă se îngrijora de slăbirea voinței. (…) Cato ar fi zâmbit dacă ar fi auzit despre un efect observat recent în aeronautică, și anume că automatizarea avioanelor îi solicită prea puțin pe piloți, făcând ca pentru ei zborul să fie confortabil, periculos de confortabil. Amorțirea atenției și a abilităților pilotului din cauza solicitării prea mici cauzează multe accidente aviatice.
Metoda practică a lui Seneca pentru combaterea acestei fragilități este construită de exercițiile mentale de renunțare la posesiuni, astfel încât, atunci când suferi o pierdere, să nu simți durere – un fel de a-ți câștiga libertatea față de circumstanțe. (…) Înțeles astfel, stoicismul reprezintă o domesticire a emoțiilor, nu neapărat o eliminare a lor. El nu îi transformă pe oameni în legume. Consider că înțeleptul stoic modern este o persoană care transformă frica în prudență, durerea în informație, greșelile în inițiere și dorință de acțiune.
Iată tragedia modernității: la fel ca în cazul părinților nevrotici excesiv de protectivi, adeseori aceia care încearcă să ne ajute ne fac cel mai mare rău. În timp ce tot ceea ce merge de sus în jos fragilizează și blochează antifragilitatea și creșterea, ceea ce pornește de jos în sus înflorește când este supus la cantități adecvate de stres și dezordine.
-*-
Despre lucrurile negative care te călesc discută și Malcolm Gladwell, în David and Goliath, unde demonstează că, statistic vorbind, marea majoritate a oamenilor de succes, sau care au făcut istorie, provin din medii precare și au trebuit să lupte cu n dificultăți pentru a ajunge unde sunt. Și că au reușit datorită dificultăților întâmpinate, nu în pofida lor.
Cu toții avem cunoștințe, oameni despre care spunem că au fost răsfățați: de soartă, de părinți, de iubiți, fiecare după caz. Care nu se pot descurca singuri. Care în fața celui mai mic disconfort cedează și apelează constant la cei din jur pentru a le rezolva problemele. Iar dacă nu este nimeni în jur clachează. Putem concluziona foarte simplu, și spune: sunt oameni slabi. De fapt, nu sunt oameni slabi, sunt oameni care nu s-au confruntat în viața lor cu probleme, sau atunci când au apărut probleme, le-a rezolvat altcineva pentru ei. Ceea ce mă duce la întrebarea:
Nu este oare mai bine să ne confruntăm cu situații dificile, pentru a învăța să ținem piept vieții? Nu este mai bine să trecem prin momente grele pentru a deveni puternici?
Mi-a plăcut foarte mult cartea asta și cred că este una dintre cărțile ”de căpătâi”.Spor la citit!
