Îmi place foarte mult să merg la teatru, e în zona mea de confort și încerc să ajung cât se poate de des. Vineri seara am fost la Noaptea Teatrului Independent și cu toate că am avut o zi lungă și obositoare la lucru, când am ajuns la Arcub am uitat de tot și am stat până la 6 dimineața. Cred că am trecut prin toate stările, de la râs isteric la plâns și invers… Ce îmi place la piesele acestea independente de teatru este sufletul pus, aplombul cu care se joacă. Sunt tineri care vor să se remarce, care vor să fie pe scenă și se simte că dau tot ce au mai bun din ei în momentul în care ajung acolo.
Mi-au plăcut mult piesele, dar câteva mi-au rămas în suflet și vreau să spun două-trei cuvinte despre ele.
KEAN
KEAN: Regia: Mihai Nițu / Cu: Mihai Nițu, Iulia Verdeș, Vladimir Albu
A fost cea mai emoționantă dintre toate. Despre condiția actorului, despre măștile lui și cum sau când cad. Mihai Nițu l-a jucat pe Kean excepțional: tensiune, umor, m-a prins și m-a emoționat teribil. Am trecut prin tot registrul de emoții la piesa asta, a fost un dozaj perfect de umor combinat cu părți emoționante și/sau dureroase. Toate deciziile lui Kean sunt luate sub semnul Credinței în arta sa – de la care nu se va abate niciodată, indiferent de conjuncturile create. Vă recomand din suflet să vă uitați pe unde se mai joacă și să mergeți.
HELL sau Ce caut eu aici?
HELL sau Ce caut eu aici? ”Încearcă, din când în când, să-ți pui masca de om cumsecade…”
Pe scenă, patru tineri, copii de bani gata, își schimbă existența profitând din plin de droguri, sex și viața de noapte în cluburi de fițe. Pentru scurt timp, doi dintre ei, Hell (Antoaneta Cojocaru) și Andrea (Mihai Smarandache) se îndrăgostesc. Viața lor capătă în sfârșit un sens. De frică însă, se despart și revin la vechile vicii. Atât de real totul, spectacolul zbârlește pielea audienței. „Ce caut eu aici?” este o experienţă de neratat. Nu cred că este potrivit să spun că mi-a plăcut ci că m-a mișcat…
Noi. Nouă. Ne. Ni. Studii despre iubire: Regia: Chris Simion
Cu: Carla-Maria Teaha, Irina Strungăreanu, Denis Bolborea
Noi. Nouă. Ne. Ni. Studii despre iubire
Chris Simion îi oferă o replică teatrală lui Ortega y Gasset, cu ale sale „Studii despre iubire”, fiind construit pe un cocktail de culoare, muzică, text, dans și videoproiecție. Un spectacol dinamic, cu multă ironie și umor, poezie și sensibilitate. Muzica folosită a fost aleasă parcă pe sufletul meu. Nu mă omor după stilul acesta de teatru-dans însă Noi. Nouă. Ne. Ni. Studii despre iubire m-a prins și mi-a rămas în suflet. Cred că fiecare dintre noi a avut la începutul unei relații un balcon ca în Romeo şi Julieta, pe care apoi am întins rufe și mai cred că fiecare ne putem regăsi în această piesă. Mi-a rămas în cap o replică simpatică: ”Toți bărbații sunt la fel: asta a spus-o o chinezoaică în timp ce își căuta soțul prin mulțime…”
Paravan. Două telefoane.
Paravan. Două telefoane.: Regia Matei Lucaci-Grunberg/ Distribuţia Irina Antonie, Iulia Ciochină, Tavi Costin, Andrei Cătălin, Mădălina Craiu, Ştefan Huluba
Nu cred că a fost piesă de teatru sau film în ultimii ani care să mă facă să râd atât de mult. Este genial scrisă și genial pusă în scenă. Un spectacol despre facerea unui spectacol, o comedie în două acte care prezintă ultima repetiție a unei piese de teatru și premiera ei. Acţiunea se desfăşoară în jurul celor 4 actori, regizorului şi asistentei de platou. Plin de referințe la lumea teatrului și la texte clasice din Caragiale, Ionesco, Cehov sau Shakespeare, mi-a plăcut mult să văd cum uneori problemele personale se confundă cu problemele personajului. Și toată sala era în delir, a fost excepțional. Puteți vedea aici un mic fragment.
În loc de ”la revedere”…. HAI LA TEATRU! 🙂
