Horoscopul pentru 2020 îmi spune să mă gândesc ce s-a întâmplat în viața mea acum 10 ani, pentru că este relevant pentru anul care vine. Mai în glumă, mai în serios, m-am gândit la asta și am realizat că acum 10 ani luam una dintre cele mai importante decizii ale vieții mele: mă mutam în București. Aveam 23 de ani și o geantă plină cu vise, cum ar spune Delia. 🙂 Acum, după 10 ani, trec prin alte schimbări majore în mai multe planuri ale vieții mele și totodată trag o linie, să văd ce s-a întâmplat cu acea geantă plină cu vise.
În 2011, când eram proaspăt mutată în București, aplicam pentru un post la Pro TV. Am găsit mailul recent, căutam ceva în arhive și am dat peste el întâmplător – uitasem că am aplicat la Pro. Nu am primit răspuns atunci, însă iată că „răspunsul” a venit acum. Noul meu loc de muncă este la PRO TV și zâmbesc când mă gândesc la asta, apropo de „geanta plină cu vise”. 🙂
Luna aceasta începe un nou capitol din viața mea profesională. Am părăsit jobul pe care l-am avut timp de aproape 8 ani, la o casă de producție muzicală – dar nu este corect să spun „job” pentru că a fost mult mai mult de atât. A fost locul unde mi-am găsit „tribul”, locul unde am învățat o mulțime de lucruri și am lucrat alături de oameni care m-au inspirat și m-au făcut să îmi depășesc limitele zi de zi. Când am plecat mi-a sunat un vers în minte (că tot am lucrat în muzică): I will allways love you. Și chiar așa este, întotdeauna îi voi iubi și admira pe oamenii extraordinari care mi-au fost alături în acești ani.
Tot în geanta plină cu vise stătea cuminte și visul meu de a scrie (și își aștepta rândul) – pe atunci îmi doream să scriu pentru o revistă glossy. Nu s-a întâmplat exact cum am visat, însă eu cred că s-a întâmplat mai bine. Am pus bazele acestui blog, scriu de 4 ani pentru revista inflight BeBlueAir și am scris câteva articole și pentru Cosmopolitan și Elite Daily.
Pe cât de dificili au fost acești 10 ani, pe-atât de frumoși au fost, iar acum, când trag o linie, îmi dau seama că nu aș schimba nimic. Nu aș schimba nici măcar momentele grele, momentele în care îmi venea să las totul baltă și să mă întorc acasă, la Timișoara. Pentru că îmi dau seama că toate lucrurile prin care am trecut m-au făcut să fiu cine sunt astăzi. Budiștii au o teorie foarte sănătoasă legată de acest subiect, teorie pe care am îmbrățișat-o și eu în ultimii ani. Ei spun că evenimentele din viața noastră nu sunt nici bune, nici rele, și că noi alegem ce conotație le dăm. Prin urmare, aleg să dau o conotație pozitivă tututor evenimentelor din viața mea, pentru că știu că din fiecare experiență am învățat ceva, am evoluat.
Și pentru că tot vorbesc de evoluție, îmi doresc și câteva schimbări odată cu noul an.
Anul trecut a fost un an greu, dar a fost și din ‘vina’ mea, pentru că am cam renunțat la orice fel de distracții de dragul productivității și al evoluției profesionale. Mi-am luat o mulțime de proiecte extra, pe lângă job, care m-au secătuit de energie și nu prea mi-au mai lăsat timp de nimic. Am încheiat anul epuizată, dar măcar am tras o concluzie sănătoasă: prea mult e prea mult. 🙈 Așa că în 2020 am decis să încetinesc ritmul, să am mai multă grijă de mine și să îmi aloc timp pentru mici activități care îmi fac plăcere și la care renunțasem din lipsa de timp. Ca de exemplu, să mă plimb prin oraș fără un scop anume, doar ca să mă simt bine, să merg la teatru și operă, să pierd ore în șir prin librării și anticariate.
Trăim într-o lume în care divinizăm productivitatea, reușitele profesionale, timpul petrecut eficient și sunt ok cu asta, pentru că sunt o persoană foarte ambițioasă și activă de când mă știu. Însă cred că uneori exagerăm și mai cred că trebuie găsit un echilibru. Avem nevoie de pauze, avem nevoie să lenevim, altfel ajungem la ‘burnout’. Așa că anul acesta încetinesc puțin ritmul și îmi dedic mai mult timp mie.
De asemenea, anul acesta mi-am propus să citesc mai puțin. Pare ciudat, venind din partea mea, însă am luat decizia asta pentru că mi-am dat seama că citesc multe lucruri doar de dragul de a le termina. De mică sunt genul care fac liste de citit, note de lectură etc. dar între timp mi-am dat seama că aceste liste de lectură au devenit un fel de „to do list”. Și că termin anumite cărți doar pentru că le-am trecut pe ‘listă’, sau pentru că le-am început, deși nu îmi plac și nu mă regăsesc în ele. Însă de anul acesta vreau să învăț să spun ‘nu’, pentru că nu vreau ca cititul să se transforme în obligație. Prin urmare, mi-am impus o regulă: dacă primele 50 de pagini nu mă prind, abandonez lectura. Viața e prea scurtă ca să citesc cărți în care nu mă regăsesc (deși poate au recenzii excepționale) sau cărți proaste.
Voi exersa ‘nu’ și în alte domenii: „nu” oamenilor care îmi consumă energia, „nu” favorurilor care îmi ocupă prea mult din timpul meu prețios, nu activităților care nu îmi produc plăcere dar le fac din complezență. Anul acesta va fi despre mine și vreau să fac doar ceea ce îmi aduce bucurie sau mă ajută să mă dezvolt pe plan personal sau profesional.
Voi ce schimbări v-ați propus pentru 2020? 🙂
