foto: Tumblr
…
Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine.
La început a fost povestea. Oamenii au început să-și spună povești înaintea marketingului, înaintea cărucioarelor de cumpărături și cu mult înaintea reclamelor televizate. Noi, oamenii, am observat din vechime diverse lucruri. Am observat că soarele răsare în fiecare dimineață, așa că am inventat o poveste despre Helios și carul său de foc. (...) Poveștile ne ajută să înțelegem lumea mai ușor. Poveștile sunt singura metodă cunoscută de diseminare a ideilor. Marketerii nu au inventat poveștile, ci doar le-au perfecționat. Toți marketerii spun povești, Seth Godin Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine. Toți marketerii spun povești este o carte care te învață cum poți spune o poveste astfel încât să captivezi publicul și să îți vinzi produsul/ideea. Toți marketerii de succes spun povești pentru că acestea sunt cerute insistent de clienți. Aceștia sunt obișnuiți să își spună povești lor înșile, precum și unii altora, așa că este firesc să cumpărăm lucruri de la cineva care ne spune o poveste. Oamenii nu pot face față adevărului. Cum sunt poveștile grozave? Conțin
o promisiune. Sunt crezute. Sunt subtile. Se derulează rapid. Apelează la simțuri. Vizează grupuri. Nu se contrazic. Corespund viziunii noastre despre lume. La fel ca în biologia evoluționistă, jocul se schimbă mereu. Paradoxul evoluționist numit 'blestemul Reginei de Cupă' spune că ceea ce a dat rezultate ieri are puține șanse să dea rezultate și astăzi. Când Alice juca șah în Țara Minunilor, Regina de Cupă schimba jocul la fiecare mutare. Același lucru se întâmplă în Țara Minunilor marketingului. Un competitor face o schimbare și, deodată, întregul peisaj competițional este diferit. Marketingul reușește atunci când suficient de mulți oameni cu viziuni similare asupra lumii se unesc într-un fel care le permite marketerilor să ajungă la ei într-un mod eficient. (...) Oamenii se adună în grupuri cu viziuni comune asupra lumii, iar sarcina ta este…
„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.”
sursa foto: ryanholiday.net
Să spunem că ai un grup de 20 de prieteni, fiecare cu viața, cunoștințele, pasiunile și experiențele sale. Dintre toți acești prieteni, ai unul care se diferențiază net de restul, fiind (aproape) atotcunoscător, matur, echilibrat, de succes, plin de compasiune și gata să-ți fie alături oricând, mai ales la greu. Din acest grup, la care dintre prietenii tăi apelezi atunci când ai ceva pe suflet? Înlocuiește acest prieten atotcunoscător cu o carte de filozofie stoică: Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși. Adresează-te cărții așa cum te adresezi unui prieten, atunci când grijile și întrebările te năpădesc. Pune-i întrebări: Cum să comunic mai eficient cu cei din jur? Care sunt aspirațiile mele și cum să le îndeplinesc? Ce este iubirea și cum o pot obține? Odată ce am obținut-o, cum să o păstrez? Banii și faima aduc fericirea? Iar lista întrebărilor poate continua la nesfârșit. Vei primi răspunsuri, vei primi consolare și îndrumare. Principalul rol al filozofiei este de a răspunde durerii din sufletul nostru, doar că majoritatea dintre noi am uitat asta și o privim ca pe o disciplină pompoasă, deloc accesibilă sau pragmatică. Percepția despre filozofie nu
a fost însă întotdeauna așa. La începuturile acestei discipline, în Roma și Grecia antică, filozofia era văzută drept terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajuta să te cunoști și să trăiești împăcat cu tine însuți și cu viața ta. Filozofii de atunci, precum Epicur, Platon, Seneca, Marcus Aurelius, erau interesați de viața de zi cu zi și de dezvoltarea personală. Această atitudine a continuat până în secolul XIX, cu filozofi precum Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, apoi, în secolul XX, s-a produs o schimbare. Filozofia a încetat să mai fie un prieten de nădejde la care apelăm în viața de zi cu zi, și a devenit prea academică, prea desprinsă de realitate. Lucrurile interesante despre cum să trăim, cum lucrează mințile noastre, cum să comunicăm, au început să fie discutate cu precădere…
Ce poți cumpăra în New York cu 50 de cenți? 10 lecții de viață dintr-o carte care, deși m-a costat puțin, merită toți banii.
foto: Luisa Ene
Vă povesteam într-un articol anterior despre vizita în raiul cărților, Strand, care pe lângă faptul că arată impresionant, are și prețuri impresionant de... mici. Am găsit o carte de care nu auzisem până atunci, How To Be A Heroine, Or, What I've Learned From Reading Too Much, Samantha Ellis, o autobiografie literară în care autoarea vorbește cu drag, emoție, nostalgie și emfază, despre cărțile care i-au marcat viața. Câteva lecții cu care a rămas de la prea mult citit și câteva citate memorabile. Cartea asta este pentru iubitorii de literatură precum este o cină cu cele mai bune și rafinate feluri de mâncare pentru gurmanzi. Growing up in the Iraki Jewish community in London, I knew, from early on, that I didn't want the happy ending my parents wanted for me: marriage to a nice Iraki Jewish boy. Sleeping Beauty made me think that I could do something different. Lizzy Bennet gave me hope that that might involve something more interesting than being a princess. Anne Shirley inspired me to become a writer. Franny Glass consoled me for
my loss of faith. Marjorie Morningstar made me love theatre. (...) Because as I started reading again the books that had meant so much to me, I remembered how I'd felt as a four-year-old wishing I was the Little Mermaid, or at twenty, wanting to be Lucy Honeychurch. It was hard to confront my mistakes, and I had to ask myself difficult questions. But I discovered that I did have an arc and a journey after all. I wasn't just reading about my heroines, I was reading the story of my life. How To Be A Heroine, Or, What I've Learned From Reading Too Much, Samantha Ellis Lecții de viață desprinse din cartea How To Be A Heroine Prin citit îți dezvolți imaginația și empatia. By imagining how other people feel, she can love them, and sometimes help them. Un strop de imaginație te ajută să treci prin…
foto: Luisa Ene
Mesajul meu nu este: În viață luați-vă la trântă cu greutățile! Sincer, dacă reușiți să vă descurcați și altfel, cu atât mai bine. După cum oricine-și poate da seama, munca grea nu e deloc plăcută, iar unii oameni chiar nu-i pot face față și nu reușesc vreodată să se obișnuiască. Însă dacă cumva, chiar acum, vă aflați într-o situație dificilă și suferiți, aș vrea să vă spun asta: pentru moment vă e greu, dar s-ar putea ca în viitor truda voastră să dea roade. Haruki Murakami, Meseria de romancier foto: Luisa Ene Am citit Meseria de romancier, Haruki Murakami ca pe o carte de filozofie stoică. Deși titlul cărții te face să crezi că este vorba despre scris și că poate fi utilă doar unui scriitor aspirant, m-aș avânta să spun că este o carte utilă oricărui om, cu orice tip de îndeletnicire. Cartea asta te încurajează să perseverezi, să muncești mult și să faci ceea ce îți place. Prima creație a unui scriitor este propria persoană. Am citit asta undeva pe Facebook, nu mai știu cine a spus-o, însă pe tot parcursul lecturii acestei cărți
m-am gândit cât de adevărat este. Haruki Murakami ne încurajează să facem exact asta: să ne creem pe noi înșine. *** Oricât adevăr ar purta unele sloganuri și oricât de frumoase ar fi mesajele transmise, dacă nu se sprijină pe forța morală a sufletului, până la urmă nu sunt decât vorbe în vânt. Asta am învățat eu atunci, pe pielea mea, și asta cred în continuare. Cuvintele au puterea lor. Dar ea trebuie să fie, cel puțin, una orientată spre bine. Cuvintele n-au voie să pornească singure la drum, așa, de capul lor. De aceea am continuat să mă afund în lumea mea izolată. O lume cu cărți, muzică și filme. *** Oricât de ocupat am fost și oricât de grea mi-a fost viața, cărțile și muzica au fost întotdeauna pentru mine o bucurie imensă. O bucurie…
…
…
…
…
Dacă vrei să te reîndrăgostești de viață, să te bucuri că trăiești, respiri, zâmbești pe acest pământ, asta e cartea potrivită pentru tine.
Lumea era frumoasă dacă o priveai așa, fără să cauți nimic, așa simplu, așa copilărește. Luna și stelele erau o frumusețe, o frumusețe erau râul și malul, pădurea și stânca, floarea și fluturele. Frumos și plăcut mai era să mergi astfel prin lume, atât de copilărește, atât de treaz, receptiv la tot ceea ce era aproape de tine. (...) Toate acestea fuseseră dintotdeauna, dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le vedea pe toate și simțea că le aparține. Prin ochiul său de strecurau luminile și umbra, în inima sa pătrundeau stelele și luna. Siddhartha, Hermann Hesse Siddhartha este o cărticică ușoară ca bătăile de aripi ale unui fluture, bătăi care însă își trimit ecourile departe, la fel ca efectul fluturelui. Dacă vrei să te reîndrăgostești de viață, să te bucuri că trăiești, respiri, zâmbești pe acest pământ, asta e cartea potrivită pentru tine. Cred că cel mai mult mi-a plăcut (și mi-a dat de gândit) felul în care îi numea înțeleptul Siddhartha pe oamenii de rând: oameni copii. De ce? Pentru că spunea că ei se consumă pentru niște copilării, pentru nimicuri. Se lasă angrenați în vârtejul vieții de zi cu zi, stresându-se pentru prostii și uită să
vadă imaginea de ansamblu: miracolul vieții, miracolul lumii. Nu văd pădurea de copaci. Cartea analizează, dintr-un punct de vedere budist, relația omului cu natura, cu alți oameni, dar și dorința de cunoaștere și auto cunoaștere. Siddhartha, personajul principal, este un adevărat pelerin spiritual, aflat în căutarea iluminării. Nu ai nevoie de cărți de duzină de self help. Citește cele 100 și ceva de pagini de măiestrie literară și-ți vei afla liniștea. Cel puțin pentru moment. :) *** Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. *** Cei mai mulți oameni, Kamala, sunt precum frunzele care se scutură, plutind…