În perioada aceasta voi publica o serie de 10 articole despre literatura română contemporană, atât punctuale, despre anumite cărți, cât și articole generale, unde vorbesc despre felul în care traversează editurile această perioadă grea.
Dau startul seriei cu unul dintre scriitorii mei români preferați – Octavian Soviany – care a publicat recent Micul saturnian, la editura Hyperliteratura. Cartea spune povestea ficționalizată a marelui poet Paul Verlaine, scrisă cu vână și imaginație.
Despre Octavian Soviany am vorbit în nenumărate rânduri pe blog, atât despre cărțile sale, precum Casa din Strada Sirenelor sau Istoria familiei Sanson, de Henri Clement Sanson, în traducerea lui Octavian Soviany, ba chiar am avut plăcerea să îi iau și un interviu. Mă bucur să văd că a revenit cu o carte inspirată din fapte reale, exact stilul meu de lectură.
Micul Saturnian este primul volum din seria Lelian (1/4), un roman biografic apocrif despre viața unuia dintre cei mai provocatori scriitori ai lumii, Paul Verlaine, cu un destin zguduitor, care va rămâne adânc încrustat în conștiinţa cititorului. Paul Verlaine este unul dintre cei mai de seamă poeți francezi, care a dus o viață de boem, de “poet blestemat”.
Micul saturnian relatează copilăria şi adolescenţa Lui Paul Verlaine, copil timid, măcinat de complexe, trăite sub influenţa unei mame excesiv de strictă și religioasă, dar și prea iubitoare şi a unui tată indiferent, dezamăgit de fizicul plăpând al băiatului, care îl face nepotrivit pentru cariera militară pe care i-o destinase părintele său. Cartea este romanul vieţii de şcolar al lui Verlaine, vorbeşte despre primii săi paşi în literatură și despre primele lui contacte cu mediile artistice pariziene. Este o poveste pe care autorul ştie să o depene admirabil, apelând ba la procedeele romanului de factură balzaciană, ba la resursele intertextualităţii, la citat sau la parafrază, la inserţii din proza memorialistică a lui Verlaine.
În afară de viața lui Verlaine, am fost fascinată și de descrierile orașelor din Franța vremii sale, a contextului politic descris în amănunt, a modei și a sistemului școlar. Când s-a născut Verlaine, la Paris domnea Ludovic Filip, iar la Londra domnea regina Victoria. Charles Baudelaire era un tânăr de 23 de ani, iar Victor Hugo începuse să încărunțească. „Era epoca romanului foileton, care făcea furori nu doar printre băieții de prăvălie, iar doamnele îl citeau umăr la umăr cu cameristele. Negrii lui Dumas transpirau din greu scriind Mușchetarii și Monte Cristo.”
Mi-a plăcut enorm cartea, eram sigură că va fi pe sufletul meu, pentru că Octavian Soviany nu dezamăgește niciodată. Vă las cu câteva fragmente, care vă vor ajuta să înțelegeți tonul cărții.
Fragmente
Am avut întotdeauna oroare de culorile prea violente, iar un roșu strident, un galben prea țipător, ca să nu mai vorbesc de căldura aproape animalică a portocaliului, îmi provocau adevărate suferințe ale nervilor optici. Preferam alburile murdare, griurile zilelor mohorâte, petele șterse de trandafiriu și de violet, luciul plin de melancolie al oglinzilor ușor cariate de vreme și al bijuteriilor vechi de argint.
Întotdeauna mi s-a părut că lumina zilelor de duminică are ceva cu totul aparte, solemn și sărbătoresc.
Odată cu trecerea anilor, am băgat de seamă că timpul nu se scurge deloc uniform. Uneori are lungi momente de acalmie, luni sau ani întregi în care nu ți se întâmplă aproape nimic, lucrurile par fixate odată pentru totdeauna în tipare statornice, iar viața dobândește ceva mecanic, aceleași mici întâmplări se repetă de sute de ori, faci zi de zi aproape aceleași gesturi. Apoi ritmul acesta monoton se întrerupe brusc, timpul se accelerează, te confrunți cu noi și noi impresii, care te copleșesc prin multitudinea și diversitatea lor.
Dacă regret vreodată că nu sunt unul dintre oamenii aceia de treabă, devotați societății, familiei și bisericii, pe care orașele noastre de provincie îi fabrică în sute de mii de exemplare, este pentru că mă gândesc și cât de fericită aș fi făcut-o astfel pe mama.
Ateu era și profesorul de naturale, domnul Marcotte. Cu harul său înnăscut de povestitor, ne spunea fel de fel de istorioare, cu care încerca să ne convingă că religia apăruse ca urmare a neputinței oamenilor din timpurile străvechi de a înțelege fenomenele din natură, dar, pentru că omul e și el un animal ca toate celelalte, dominat de instincte, credințele religioase sunt necesare societății, pentru că ne țin în frâu pornirile animalice și ne reprimă înclinația înnăscută spre rău. Iar sfărșit nu uita niciodată să ne facă ștrengărește cu ochiul și să ne spună că domnul Voltaire avusese fără îndoială dreptate: dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat.
Într-o dimineață, după un vis agitat, am simțit dintr-o dată că îmi răsună în auz ceva ce părea să semene cu un vers. Dacă mă gândesc bine, pot spune că nu eu am căutat poezia. Ea m-a căutat pe mine. Eu am avut doar înțelepciunea să îi ies în întâmpinare.
Lecturile tot mai serioase, obiceiul de a scrie în fiecare zi, chiar și în cele când inspirația se lăsa îndelung așteptată, au făcut ca talentul meu să se maturizeze treptat.
M-aș bucura dacă mi-ați spune în comentarii ce autori români contemporani citiți. 🙂
***
Într-o notă personală, vă anunț că am început o frumoasă colaborare cuThrive Global România, platformă inițiată de către Ariana Huffington, care recent s-a lansat și în versiunea românească. Vă recomand să „răsfoiți” site-ul, pentru că sunt o mulțime de articole interesante. Dacă vei căuta în dicționar, vei afla că în engleză verbul to thrive înseamnă a prospera, a te dezvolta sau a evolua într-un sens pozitiv, pe scurt, a înflori. Cu alte cuvinte, a trăi o stare de bine, care presupune armonie, împlinire, prosperitate, succes. Adică exact lucrurile spre care toți dintre noi tindem. 🙂
Totul a început într-o dimineață frumoasă petrecută la sediul Magic FM Romania, la excelentul matinal al Lianei Stanciu. Aici am cunoscut-o pe Crina Alexe, redactor-șef al platformei Thrive nou lansată în România. Așa a luat naștere colaborarea cu ei, iar acum am scris un articol pentru publicația Thrive, despre una dintre temele mele preferate, filozofia stoică, îl puteți citi aici.
***
Tot recent am vorbit cu fetele de la Bucharest style despre perioada aceasta pe care o petrecem cu totii (sper😅) acasa. Fetele au o serie de articole adunate sub egida #stamacasa, inspirationale si creative care sa iti dea idei de activitati cat timp esti home. E important sa te reinventezi, sa fii motivat, pozitiv si sa privesti spre viitor. 🙂 Multumesc Raluca Barbu și Silvia Cimpeanu ❤️
