Dilemele vieții și rezolvări pentru ele – nu sunt mulți scriitori care își pot rezuma cărțile așa, însă Irvin Yalom o poate face și mai important, poate livra exact ceea ce a promis. În cărțile sale, Yalom ne oferă soluții și perspective noi la unele dintre cele mai arzătoare și dureroase probleme ale vieții. 

Moș Nicolae a venit cu o carte frumoasă anul acesta, de la editura Vellant: cea mai recentă carte a febleții mele, Irvin Yalom – Călătoria către sine. Întotdeauna rămân cu idei interesante din cărțile lui, iar de data aceasta am dat peste o poveste care vorbește despre rostul vieții. O reproduc aici în întregime, pentru că m-a mișcat teribil.

-*-

Dacă totul este efemer, atunci ce sens poate să aibă viața? Care este rostul vieții? Am fost întotdeauna mișcat de povestea lui Allen Wheelis, în care acesta aruncă un băț pe care câinele său, Monty, să-l aducă înapoi:

Dacă mă aplec să ridic un băț, el trece automat în fața mea. Tocmai s-a întâmplat ceva grozav. Are o misiune… Nici prin  gând nu i-ar trece să evalueze misiunea. Este dedicat întrutotul împlinirii ei. Ar fi în stare să alerge sau să înoate oricât, să treacă orice obstacol, doar să recupereze bățul ăla. 

După ce l-a recuperat, îl aduce înapoi: misiunea lui nu e doar să-l recupereze, ci să-l și returneze. Totuși, când se apropie de mine se mișcă tot mai încet. Vrea să mi-l dea și să-și încheie misiunea, dar urăște să facă asta, deoarece va trebui din nou să aștepte…

E norocos că mă are pe mine să-i arunc bățul. Eu îl aștept pe Dumnezeu să mi-l arunce pe al meu. Aștept de multă vreme. Cine știe când sau dacă se va întâmpla vreodată să se uite din nou la mine și să-mi permită, așa cum îi permit și eu lui Monty, să-mi îndeplinesc misiunea?

E reconfortant să crezi că Dumnezeu are un scop pentru noi. Oamenilor nonreligioși li se pare neplăcut să-și arunce singuri bățul. Cât de plăcut este să știm că există undeva acolo un adevărat sens al vieții, unul palpabil și nu doar sentimentul unui sens al vieții? Îmi amintesc de comentariul lui Ovidiu: Îi face bine omului să creadă că există zei. Să credem, așadar, că ei există.

*fragment din Călătoria către sine, mult așteptatul volum autobiografic al lui Irvin Yalom, o carte despre care voi scrie mai pe larg într-un articol viitor.

-*-

Am scris de nenumărate ori pe blog despre Irvin Yalom, este unul dintre scriitorii mei favoriți. Oricând am o perioadă mai proastă, revin la cărțile sale, care îmi oferă alinarea și consilierea de care am nevoie. 

Mai multe lucruri faine cu și despre Yalom

– documentarul despre viața și munca lui – Leacul lui Yalom: drumul spre fericire – îl puteți vedea în întregime aici.

– articolele mele despre cărțile lui Yalom: Soluţia Schopenhauer, Plânsul lui Nietzsche, Problema Spinoza

 

Comments

comments