foto: Luisa Ene

Caut întotdeauna să ”rămân” cu ceva din cărțile citite, iar unul dintre autorii care mă ajută cel mai mult cu sfaturi practice pentru viața de zi cu zi este Irvin Yalom. Cine poate să ne sfătuiască în privința vieții mai bine decât Yalom, unul dintre cei mai buni psihologi și scriitori de la ora actuală? Dacă te interesează cum își ajută concret Irvin Yalom pacienții, ce tehnici terapeutice folosește și vrei să-i ”furi” tehnicile și să le aplici în viața ta, citește mai jos. Am făcut o listă din cartea Darul psihoterapiei, cu câteva tehnici ușor de înțeles și de aplicat. Cărțile lui Irvin Yalom oferă destule informații despre viață, cum poți să-ți depășești problemele, cum să vezi lucrurile din altă perspectivă, însă mereu m-am întrebat ce tehnici terapeutice aplică el, concret, cu pacienții săi. Darul psihoterapiei mi-a răspuns la întrebări. Deși este un cumul de sfaturi adresate psihologilor, dacă te interesează cum își ajută un psiholog pacienții, cartea asta este perfectă pentru tine. Cel mai important este că poți fura tehnici terapeutice pentru a le aplica în viața ta. Eu am făcut o listă cu câteva tehnici ușor de înțeles și

de aplicat, însă vă sfătuiesc să citiți cartea, este o resursă foarte bună, care vă ajută să deveniți cea mai bună variantă a voastră. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta Atâta timp cât pacienții continuă să creadă că problemele majore pe care le au sunt rezultatul a ceva ce nu pot controla - acțiunile altor oameni, nervii, nedreptatea socială, genele - noi, terapeuții, nu le putem oferi prea mult. (...) Dacă sperăm să obținem schimbări terapeutice mai semnificative, trebuie să ne încurajăm pacienții să își asume responsabilitatea, adică să înțeleagă cum contribuie chiar ei înșiși la propria nefericire. (...) Odată ce indivizii recunosc rolul pe care îl au în crearea situației dificile din viața lor, își dau seama că ei, și numai ei, au puterea de a schimba situația. Chiar dacă…

foto: Luisa Ene

Dilemele vieții și rezolvări pentru ele – nu sunt mulți scriitori care își pot rezuma cărțile așa, însă Irvin Yalom o poate face și mai important, poate livra exact ceea ce a promis. În cărțile sale, Yalom tratează o mulțime dintre frământările cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Dependența față de oamenii din jur și părerile lor despre noi; bogăție & statut social; rațiune versus simțire; influența trecutului asupra prezentului – acestea sunt doar câteva dintre ele. Yalom ne oferă soluții și perspective noi la unele dintre cele mai arzătoare și dureroase probleme ale vieții, îmbinând cu succes psihologia și filozofia.  Irvin Yalom este un rockstar al psihologiei & literaturii și cred că toți am auzit de el, chiar dacă nu l-am citit (până acum). Nu întâmplător am pus în paranteză (până acum) pentru că trag nădejde că toți îl vom citi la un moment dat… în cărțile lui omul atacă toate problemele cu care ne confruntăm sau ne-am putea confrunta vreodată. Citind Yalom, ai un sentiment de welcome to Human Race: descoperi că problemele, dilemele, micile sau marile lupte interioare cu care te confrunți se găsesc și la alții și

cumva, nu te mai simți singur în această luptă cu viața. DETALII CONCURS Pentru că îmi doresc să văd cât mai mulți oameni citind Yalom,  știind cât de util poate fi în viața noastră, am pus la cale un concurs împreună cu editura Vellant. Trebuie doar să îmi spuneți printr-un comentariu ce carte de-a lui vă doriți să citiți, din titlurile disponibile la Vellant, până duminică,14 ianuarie 2018. Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți și va primi cartea specificată în comentariu. Titlurile disponibile le găsiți pe site-ul editurii, aici. Puteți comenta aici sau la postarea de pe Facebook. Succes! :) Vă las cu câteva citate din cărțile sale. Caracterul înseamnă destin. (…) Viitorul este determinat de ceea ce s-a petrecut înainte, de structura noastră fizică și psihologică – pasiunile,…

foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…

Filozofia lui Schopenhauer este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :)

Cel mai mare ajutor și cel mai mare sprijin trebuie fiecare să și-l găsească în sine însuși. Foarte bine zice Aristotel: fericirea este a celor ce-și sunt sieși de ajuns. Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață Tare greu mi-a fost să aleg câteva citate din Schopenhauer, pentru că nici un cuvânt din scrierile sale nu este de prisos; nici o idee nu trebuie irosită. Am ales câteva care mi-au stăruit cel mai mult în minte, însă omul acesta trebuie citit: deși este la modă stoicismul (și recomandat pe toate blogurile), Schopenhauer îi întrece, în opinia mea, pe Marcus Aurelius, Seneca & co. L-am descoperit citind Irvin Yalom și de atunci viața mea nu a mai fost la fel. (oricât de dramatic ar suna, îmi rezerv dreptul de a fi dramatică în acest caz). Filozofia lui este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :) -- *-- Este ușor de înțeles că binele omului și tot traiul lui va atârna mai ales de ceea ce se află în

el însuși. Acolo se naște de-a dreptul dispoziția lui bună sau rea, care este mai întâi rezultatul simțirii, voinței și cugetării lui, pe când toate lucrurile din afară-i nu au decât o influență indirectă asupră-i. Astfel, aceleași întâmplări sau împrejurări externe impresionează pe fiecare în mod deosebit. Căci adevărata noastră realitate sunt propriile noastre idei, simțiri și acte ale voinței. -- *-- Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr-o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată- acestea sunt însușiri pe care nici rangul nici avuția nu le poate înlocui. Căci ceea ce este fiecare pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ceea ce nimeni nu-i poate da nici lua, este…

Între anii 1845- 1847, călătorul rătăcit pe malurile lacului Walden, din apropiere de Concord, statul Massachusetts, îl putea întâlni, cu puțin noroc, pe Henry David Thoreau, trăind singuratic și auster într-o colibă rustică, ridicată cu propriile mâini, în mijlocul pădurilor pe atunci neexplorate, ce acopereau colinele Noii Anglii.

  Într-o zi, Henry David Thoreau a decis să își construiască o casă cu propriile mâini și să se retragă acolo pentru o perioadă. A găsit locul, pe malurile lacului Walden, din statul Massachusetts, iar timp de doi ani a locuit acolo, ducând o viață simplă și retrasă. În timpul ăsta, scriitorul a făcut o incursiune în propriul suflet, a scris o carte, Walden, și a învățat cum să trăiască singur, să își construiască un adăpost, și să își procure cele necesare supraviețuirii. Ce a descoperit Henry David Thoreau în urma acestui experiment? Că poți trăi bine și fără luxul pus la dispoziție de societatea modernă, dar mai ales, că te poți descurca singur și că mulțumirea de sine, fericirea și buna-dispoziție țin doar de tine însuți. Să duci o viața simplă, să fii autosuficient, să nu cauți cu disperare compania celorlalți, să te îndrepți către valorile profunde ale vieții (scris, citit, timp petrecut în natură). Să întorci spatele frivolităților și lucrurilor superficiale care ne înrobesc și ne provoacă anxietate.  Cartea lui Henry David Thoreau este scrisă în tonul unui jurnal și povestește experiențele din acești doi

ani, motivele care l-au împins să facă asta, dar și revelațiile pe care le-a avut în tot acest timp. Sună pompos, dar cartea asta te face să te gândești la marile întrebări ale vieții, să îți chestionezi stilul de viață, felul în care îți petreci timpul și scopurile pentru care te lupți zi de zi. Câteva idei de reținut Despre cercul vicios în care trăim: irosim timpul doar cu munca, pentru a acumula lucruri materiale, uitând să ne bucurăm cu adevărat de viață Cei mai mulți oameni, din cauza ignoranței și a greșelii, sunt atât de preocupați cu pretinsele griji și muncile inutil de grele ale vieții, încât fructele ei cele mai bune nu pot fi culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neîndemânatice și tremură prea mult. De fapt, muncitorul…