Citite și iubite, Evoluție personală

7 întrebări din ”Elixirul dragostei” care îți vor schimba perspectiva asupra iubirii

Luisa Ene

În secolul de aur filozoful Pascal, constatând că nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, a propus un pariu. Printre milioane de incertitudini, afirma că am avea mai mult de câștigat crezând în Dumnezeu și respectându-l decât necrezând. Îmi zic că la fel este și în cazul iubirii. Să pariem deci pe ea. Să o facem să existe. Iată provocarea mea. Iubirea mă interesează mai mult decât seducția, decât plăcerea, ba chiar și decât fericirea.   

Într-un interviu din Adevărul, Éric-Emmanuel Schmitt spunea că prin literatură, ne explorăm complexitatea și exact asta face el în Elixirul dragostei: explorează complexitatea dragostei. Cred că este una dintre cărțile despre dragoste și relații care surprinde cel mai bine contradicțiile și paradoxurile sentimentelor omenești. Citind această carte, nu ai cum să nu pui sub semnul întrebării perspectiva ta asupra dragostei, prejudecățile pe care le ai în privința relațiilor, ba mai mult, cred că personajele cărții răspund, fără să vrea, anumitor frământări pe care toți le avem. Câteva întrebări la care te face să te gândești lectura acestei cărți; întrebări care sper că vă vor deschide apetitul să citiți Elixirul dragostei. Este superbă și se citește foarte ușor și rapid; am citit cartea într-o după-amiază de duminică liniștită. Poate exista prietenie între doi foști îndrăgostiți? Adam, orice concesie mă costă. Prietenia după dragoste m-ar umili. Nu mă tentează  să reamenajez o imensă pasiune într-o mică garsonieră cordială, prefer pur și simplu să mă trezesc în stradă.  Louise, Louise, Louise, sălbatica mea, apucata mea, ce te mai cabrezi! Vasăzică, totul sau nimic, da? (...) Oi fi având tu gustul absolutului, dar idealismul ăsta duce la nefericire. Exigențele tale îți vor hrăni frustrarea. (...) Dacă ceea ce trăiești trebuie să fie perfect, exhaustiv

și exclusiv în același timp, mai bine renunți să mai trăiești. Nici o relație nu se va ridica la nivelul aspirațiilor tale. Vei atinge iubirea visată, niciodată iubirea adevărată.  Sfârșitul unei relații poate fi benefic pentru noi, în ciuda durerii pe care o implică? Pe cât m-a înnebunit eșecul nostru, pe atât mă liniștește îndepărtarea de tine. Cu cât legătura este mai puternică, cu atât mai plăcută este sfâșierea ei. Binefacerile rupturilor sunt subestimate. (...) În clipa de față, trebuie să-ți mărturisesc, mă simt extrem de liniștită. În sfârșit singură. Și fericită în sfârșit.  Putem pune semnul egal între dragoste și sex?  Bărbații fac dragoste pentru plăcere, nu pentru a spune că iubesc. Când mă duceam să mă întâlnesc cu amantele…

Evoluție personală, Micro articole

Poemul de duminică: Invictus, W. E. Henley

Luisa Ene

'Nu mai contează cât de aspru-i drumul, Ce liste cu pedepse vin mereu, Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpân, Sunt căpitanul sufletului meu.'

Invictus este poemul care l-a făcut celebru pe autorul său. Nenumărate persoane publice și  politicieni au rostit poemul de-a lungul timpului în discursurile lor; era poemul preferat al lui Nelson Mandela, a fost folosit în discursuri și de Winston Churchill, Barack Obama sau laureatul Nobel Aung San Suu Kyi. Citiți Invictus mai jos Trecând de noaptea grea din jurul meu, Neagră ca iadul, fără de sfârşit, Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu Pentru sufletul meu necucerit. În gheara sorţii strâns fără cruţare Nu am dat înapoi şi n-am strigat Lovit de întâmplările amare Capul

mi-e-nsângerat, dar nu plecat. Dincolo de blesteme şi de lacrimi, Pe-acest tărâm de umbră subjugat, În anii plini de-ameninţări şi patimi Sunt şi voi fi la fel, neînfricat. Nu mai contează cât de aspru-i drumul, Ce liste cu pedepse vin mereu, Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpân, Sunt căpitanul sufletului meu.  Invictus, W. E. Henley (poet englez, 1849- 1903)